Un. Clementin este un băiat sărac. Sau cel puţin aşa s-a născut. Nici părinţii lui nu au avut norocul să se nască sub o stea norocoasă. Toată viaţa s-au străduit să-i ofere lui Clementin un minim necesar. O căruţă, un grajd pentru poneiul lui şi poate o căsuţă în fundul curţii pentru viitoarea lui mireasă….
Atunci când eram sănătos
Ca orice om care-şi respecta blazonul şi starea de necesitate a stării de agitaţie preventivă, mi-am găsit un al doilea job. Şi al treilea şi al patrulea, dar asta e altă poveste. Când nu ai stare şi înroşeşti scaunul din faţa calculatorului, te gândeşti serios dacă acest timp nu ar fi bine să fie productiv,…
Planeta X-2
„Nu puteau găsi şi ei ceva mai frumos?!” gândi Adam Bigining în timp apăsă cu grijă cele două butoane ce reprezentau pentru Agenţia de Monitorizare şi Îngrădire a Dezvoltării, epicentrul evoluţiei. Semnalul că totul este pregătit pentru un nou început. Agenţia era o clădire impunătoare, cu câteva sute de birouri aranjate pe câteva etaje, astfel…
Un dram de fericire
Vântul de primăvară începuse să adie mişcând ramurile copacilor. Oraşul îşi desena umbre prin penelul luminilor de stradă pe pereţi camerei, aflată undeva în semiobscuritate. Îi plăcea starea asta şi ar fi stat mult să urmărească spectacolul luminii. O bătaie discretă în uşă făcu să stingă ţigarea. De dincolo de uşa stătea ea, Daria. Îi…
Amintiri de mâine
O mică şi delicată nota din subsolul horoscopului, mă anunţa că azi aveam să-mi întâlnesc viitorul prin ochii şi gura cuiva. Pentru cel ce trăieşte azi, viitorul poate să fie tentant, electric şi cu mult vino-ncoace. Mai ales că nu voiam să dezamăgesc horoscopul. Încă având în minte acordurile şi ritmul alert al unei melodi…
Un gând în noapte
Zăpada acoperise totul în jur. Se gândea dacă într-adevăr asta era drumul spre casă. Nu mai recunoştea nimic din ceea ce ştia. Drumul, pe care în alte dăţi îl putea parcurge cu ochii închişi, se întindea în toate direcţiile. Încerca să ghicească pâlcul de copaci în care avea încredere că-l duce spre casă. Privi lung…
Louis Vuitton
Probabilitatea ca zilele să treacă la fel una după alta era foarte mare. Dimineţile mai ales, erau trase la indigou. Aceiaşi lume, aceiaşi oameni înfofoliţi în fulare şi gulere, acelaşi oarecum frig, acelaşi microbuz ce-şi târâia pasagerii spre muncă. Dar undeva, cineva pus să monitorizeze soarta, avea să schimbe măcar pentru ceva timp acest ritual….
Decembrie cu iz de cadouri
Întotdeauna mi-a plăcut luna decembrie. Are un iz aparte, cu zăpadă, cadouri şi multe întâmplări la muncă. Se dau prime, se dau cadouri, se oferă cadouri şi câteodată chiar şi primesc.Plus că oamenii încep să devină mai buni. Am rămas crăcănat de uimire când numărul faptelor bune asupra mea, a crescut. S-a dublat. Într-o singură…
SuperBlog2018
SuperBlog2018
Omul păianjen
– Gică! Gică! De sus de tot, Milică Moraru mă striga. Stăteam rezemat în lopată şi încercam să-mi aranjez gândurile. Din te mir ce colţ al şantierului, un mic animăluţ cu spatele albastru şi vreo 8 picioruşe, se repezise spre mâna mea şi-mi lăsă un semn ca o muşcătură. Simţisem o pişcătură usturătoare dar doar…