Apa

Vara. Vara asta. Cald. Foarte cald. Extrem de cald. Cald cu  indice de confort termic depasit. Atat de cald ca-mi  fugeau ochii in directii diferite. Atat de cald incat gandurile se topeau.
Am ales sa fac cativa pasi pe jos. Mare greseala. Colosala. Am plecat de la munca  cu gandul sa ma racoresc. Sefului meu ii este frica de aerul conditionat.  Il ocoleste, il diseaca, ii repugna.  Transpirasem cu toti atat de mult incat transpiratia se scursese pe jos si stateam cu  picioarele intr-o baltoaca.
Am ales sa fac cativa pasi, sa simt aerul cum trece prin porii mei, sa-i simt mangaierea pe fiecare particica a trupului, sa-i descos consistenta. Greseala.  Pana si umbra copacilor cauta un loc sa se racoreasca iar umbra mea era mai disperata ca mine.
Pe drum tipenie de om. Oameni lasi, se ascunsesera prin cotloane, prin colturi intunecate , unde zapuseala soarelui nu-i atinge. Cautam macar un suflet, sa-mi descarc nervii, sa-i spun cat de cald este si sa …nimic.
Ciudat, mi-am zis. Nici umbra de om, nici umbra de magazin. Pe o raza de  vreo suta de metrii , nici umbra de magazin. Mi-as fi luat o sticla de apa, sa-mi pacalesc trupul. Cu mintea mai greu.
La un colt de bloc, o usa cu firma.  Stomatologie. Lucrari dentare discrete. Ma durea in cur de discretia lor. Cu multa imaginatie si disperare,  incerc clanta. Usa se deschide incet, lasand sa se vada un interior alb. Un val de racoare imi abunda fruntea, care reactioneaza subit si trantesc usa in spatele meu. Aaah!
Intrun coltisor, langa o masuta de asteptare,  aproape lipita de un scaunel mitittel, un tonomat de apa. Doua etichete anuntau publicul larg ca se poate si calda si rece.  Nu mai am timp sa ma intreb cine ar fi vrut apa calda…infasc un pahar de plastic..alb… pun gura la butonul rece, asteptam  sa se umple paharul asa cum asteapta un condamnat telefonul sa sune de gratiere, il ridic si dintr-o sorbitura isi face loc prin conductele mele incinse. Un sfarait de metal incins racit, se aude. Intrun cabinet alaturi, doctorul isi ascutea uneltele.
Sunt racorit, simt cum toate circuitele isi revin , cum intreg universul are de gand sa ma testeze. E bine!
Ma uit cu  jind la paharul gol ce statea in fata ochilor mei intre degetele mele, ii caut maretia printre riduri. Oare stie  de ce a fost in stare- ma intreb. Observ o picatura ramasa pe margine, parca bulbucand ochii mici spre mine. O intreb:
-Cum te cheama micuto!?
–La fantana