Zorii unei noi ere se intrevedeau la orizont pentru agentu’ Bobodica, nu stia prea bine ce inseamna aceasta expresie dar ii dadea fiori pe coloana inghinala de fiecare data cand o citea. Rasfoind nota primita de la centru prin care era anuntat sa se prezinte la examen, un zambet macabru ii exploda pe fata. Viitorul aparea intro lumina sclipitoare, mai ales prin prisma stralucirii epoletilor!
Un flash puternic ii revenea ostentativ in figura cand isi aducea aminte de vizita la manastirea „taici pudibonzi” din satul natal , cand indemnat de taica staret major, il indemna sa se roage la icoana facatoare de minuni.
Cu o voce grava de om al legii si sustinatorul al ei, exclama atunci: amin, da doamne sa primesc urmatoru’ grad mai repede!!
Acesta fuse gandul lui si iata ca soarta isi indrepta ochelarii si gasii in rugaciunea lui, un motiv de bucurie si stres.
Pregatit sufleteste si cu arsenalul de pixuri din dotare, vreo 5 la numar, se prezenta vioi la comisariat, unde, conform unor legi nescrise si nestiute „Un lapsus al statului, gandii el!” se lasa purtat spre sala de examen fara nici un indrumar! Hmmm! „E ceva putrezit aici!”
Agentu’ Bobodica, se confrunta cu urmatorea problema ce-i solicita neuronii mai mult decat un proces verbal expirat: daca un agent volatil este lasat la voia intemperiilor de catre un agent simplu, esta fapta lui irationala sau revelatoare?
Dintrodata, agentu’ , devenii suspicios asupra examenului de urcare in grad! oare e masluit sau aranjat!?
