Am luat in serios o provocare, adicatelea nu am s-o tratez cu zambetul pe buze asa cum fac de obicei cu restul vietii.
De obicei ma doare-n tastatura de lucrurile care tind spre pesimism lucid sau spre starea aceea de vorba lunga. Le ignor. Cea mai buna solutie sa gasesti calea spre un zambet perfect este sa vezi lucrurile din jur cu acel dram de ignoranta.
Este foarte greu chiar cu directie spre imposibil sa schimbi ceva atunci cand zambetul si durere-n tastatura isi stau drept model de viata lunga si prospera sufleteasca. Stai si te intrebi de ce sa schimbi ceva ce merge mai mult decat bine!! Retoric desigur.
Dar exista oameni care promit ca vor face orice sa te schimbe, ca nu vor precupetii nici un efort in lupta lor cu indolenta mintii, cu incapacitatea acelora ce nu-si stapanesc starea de cacao. Poti sa denumesti actiunea dezvoltare personala sau poti sa-i spui urcarea nasului in trepte superioare de constiinta sau fericire oarba, dar drept este ca dupa asta te poti considera un om mai mult decat optimist.
De fapt ce este optimismul? Un fel de fericire la mana a doua. Second hand.
Nu sunt omul filozofiei ieftine de fapt nu sunt pe aceiasi lungime de unda cu filozofeala, altfel ar aparea un conflict. De stai prea mult sa analizezi viata, uiti sa mai te bucuri de ea. Si nu numai cu filozofeala ci si cu plansul de mila, cu pomana sufleteasca sau cu distrugerea urmelor de fericire.
Ajungi in situatia de a considera ca de fapt viata inseamna un lung sir de evenimente nefericite in loc sa vezi viata ca un lung sir de provocari menite sa gasesti ce-ti pasa.
Chiar daca uneori viata iti arata partea intunecata a lucrurilor, tot se gaseste ceva sa lumineze dupa aia.
Daca ar fi sa dau un exemplu de optimism sadea imbinat cu realism feroce si cateva kile de simt al umorului, m-as da pe mine. Intradevar, nu ne nastem toti la aceiasi maternitate sau cu aceiasi moasa dar poti sa gasesti in tine acel miligram de zambet care te poate scoate din orice stare de suferinta. Toate treaba este sa vrei asta. Sa scormonesti adanc in miez.
Se intampla in urma cu vreo 10 ani cand un nevolnic de tren a trecut peste mine. Adicatelea io stateam asa a prostu si priveam peste campia luminata slab de cateva raze si el invidios pe zambetul tamp ce izvora din adancuri, a considerat ca prea multa fericire este greu de digerat. Asa ca a trecut peste fiinta mea si a mutilat-o putin. Cat sa ma enerveze.
Am fost enervat cateva secunde. Apoi am privit in viitor. Nu spun ca am vazut viitorul ca intru in alta categorie de personal, ci am vazut viitorul asa cum am vrut sa fie si cum trebuie sa fie. Privind inapoi si la realizari pot spune ca a fost cea mai buna decizie pe care puteam sa o iau. Si a fost o decizie luata la cateva minute dupa intalnirea cu trenul cand multi intra in panica, in defibrilatii ale mintii si esti la un pas de a doua cadere nervoasa in decurs de cateva minute.
Este imoral sa spui „Fii optimist!” „Zambeste cronic” „Traieste-ti viata!” fara sa lasi si un manual de utilizare sau un certificat de garantie, pentru ca multi au nevoie si dungi pe asfalt sa stie pe ce drum vor gasii toate cele.
Traiti acum
