De vreo 15 ani imi fac veacul pe plaja orasului. Dis de dimineata pana-n seara, de la rasarit pana la asfintit, cat soarele este rabdator cu turisti, stau pe plaja. Eufemistic vorbind am zis ca stau, ca de fapt ma plimb in lungul si in latul plajei. E un loc frumos, nici prea lung dar mult mai lat decat alte plaji. Ceea ce-i lipseste plajei sunt turisti. Doar la mijloc de vara intre 15 iulie si 15 august reusesc sa calc pe ei, dar doar daca ma stradui.
Totusi imi place sa-i vad insirati cate unul pe o raza de cativa metri, imi da posibilitate sa vad pe fiecare mai bine.
Imi pun la spate rucsacul cu bunataturi, o palarie vaporoasa de paie, slapi transparenti si colacul de salvare pentru cazuri extreme si ma plimb printre ei:
– Amintiri avem! Amintiri de la mare, avem de toate pentru toti.
Dupa o luna sunt deja negru pe piele , atat de negru incat nu mai sunt recunoscut de prieteni decat cu buletinul.
– Sa veniti la nenea Relu, sa va scarmanati portofelu, sa va dea din ramurica, cate o amintire mica. E doar 15 lei modelul, si va arata hotelu’. Are stil are valoare, amintirea de la mare, are scoci nisip si briza, si nu se simte la criza.
-Nenea Relu’, dar niste chestii cu conexiuni in traditie si folclor nu ai??
Asta m-a intrebat anul trecut, inspre final de stagiune, o doamna bruneta ce era insotita de un sot o soacra si doi copii blonzi.
– Doamna draga nu fi trista, am sa scot din traista, un delfin si o barcuta, sa va plimbati….
am doamna, cum sa nu am! Am chestii traditionale facute de mana dar nu se inghesuie lumea la ele. Sunt facute de meşteri populari , de tarani locali cu truda si pasiune, produse traditionale romanesti, chestii de artizanat ce incanta ochiul si inima. Dar cei care le cumpara sunt doar straini, cei de acasa, romani, se uita si stramba din nas. Le prefera pe cele cu delfinasul dansand pe valuri sau barcuta colorata ce trage o sirena. De parca in Marea Neagra ar exista sirene.
– Ia amintiri de suveniruri neamule!
Daca intradevar va plac, ete aici:
te ung la suflet si scot din tine cel adanc sentiment de patriotism. In afara de faptul ca sunt traditionale, fiecare lucrare pastreaza unicitate si delecteaza mintea.
Am plecat mai departe lasand-o pe doamna ratacind cu privirea spre marea ce pastreaza urma valurilor, tinand in mana o mica farfurioara cu model taranesc, cu inscriptii rupestre
si cu promisiunea ca de anul viitor voi avea la purator si chestii taranesti.
– Ia poftim la nenea Relu’, ca are pentru tot portofelul, margelute si scoicute, pietricele si inele, cu delfini si cu …spuma marii.
La capat de plaja ma opream si priveam in urma. Erau doar pasii mei ce ma urmareau constant.
Pentru SuperBlog2016
0 thoughts on “Nenea Relu”