Ploua. Marunt si cuvios. Asa isi inchipuia, ca picaturile de ploaie sunte cele mai cuvioase lucruri de la Dumnezeu. Ca in darnicia sa, doamne doamne mai arunca in tinda pacatele cu cate o ploaie.
Sta cu nasul lipit de geam si priveste ploaia. Si-ar fi dorit sa fie in alta parte, sa fie la calculator si sa-si priveasca in monotonia linistitoare a caminului fost conjugal, cele vreo 200 de poze in care sunt expuse 200 de motive sa iubesti femeia.Nu i-a inteles niciodata pe cei ce-si iubesc aproapele de acelasi sex cum pot lasa iubirea unui femei atat de departe.
Masina trase in fata unei intrari mari cat un arc de triumf. Cobora alene cu grija sa nu calce in baltoaca creata de ploaie si sa-i strice pantofii din piele de aligator. Isi trase din masina poala si trusa de scule. Un majordom cu maneci albe si palarie neagra de fetru cu boruri inalte se apleca in semn de respect si-i deschise usa. Pe firmanent straluceau litere stacojii de un alb parfumat, mari ce-l anuntau ca intra in incinta Salon du Mariage.
Totul era parca la superlativ, prea opulent pentru gusturile lui semirafinate; arcada din flori de nu ma uita, lebedele din gheata si ciocolata alba ce iesea din ciocurile lor, strajuiau drumul pana la altar, petalele de nuferi pe cale de disparitie aranjate in combinatie cu trandafiri rosii, herghelia de ponei jucausi, lampadarele din matase rosie si mesele din rachita si micsnuele in asteptarea mesenilor…totul parca era prea mult pentru el, semana ca o reclama de prost gust. Ii placeau lucrurile iesite din comun, chiar el avea acasa o pereche de butoni cu piatra de diamant, un bici din pile de elefant cu par de lama, niste catuse electronice-pentru doritoarele de senzatii tari- dar parca aici totul rasufla a kitsch. De-o parte si de alta a drumului stateau tineri zvelti cu alura de dansatori exotici ca niste statui menite sa creze bunadispozitie, mai degraba eunuci dezbracati de caracter.
Pe de alta parte aceea opulenta isi avea partile bune. Totul este pregatit asa cum iti doresti si esti in masura sa platesti pentru asta. A fost luat de acasa cu limuzina si adus la locatie, fara sa miste vreun leu.
Dintr-un difuzor o voce ca de toba de esapament sparta, anunta: Popa is in the house!
Sa-i uram bun venit parintelui Popa Rastoaca cel ce va oficia prima casatorie, laudat fie-e numele si curajul.
Parintele Popa zambi si facu cu mana celor cativa majordomi prezenti si celor cativa meseni veniti din provincie prea devreme. Acestia il priveau ca pe o minune a naturii iar unii chiar avura intentia sa-l aclame dar se oprisera undeva pe la jumatatea drumului de a aplauda.
Se oprii in spatele semiarcadei din lemn de cires din care se pastrare mirosul si frumustea florilor, o replica acida a iubirii eterne a tajmahalului. Isi descarca trusa de scule pe masa de sub portalul iubirii de cires, asa cum intitulasera patronii situatia, si isi pregatii cele cateva replici pe care avea sa le zica. Asistenta curioasa de miscarile lui, il priveau din lipsa de ocupatie :
fotograful se intretinea de domnisoarele de onoare filmandu-le pe ascunselea, domnisoarele de onoare chicoteau privindu-l pe parinte cum scoate de sub patrafir cate ceva, copii de minge alergau care incotro parand singuri ocupati si neinteresati decat de prajiturile ce vor urma si de bucata de tort imens ce o sa le revina, cei doi din ocupanti de scaune din partea dreapta cascau de zor iar printre cascaturi ochii ei alunecau zburdalnici spre cavalerii de onoare, petalele de trandafir erau luate de vant aruncate prea devreme de vreun copil poznas.
Totul se opreste ca la o comanda invizibila si fiecare isi ia locul dinainte stiut.
De altarul iubirii se apropie in pasi de muzica de ceremonie cei doi miri. Pasi marunti, cu mirii tinandu-se de maini cu chipurile exploatate de fericirea cuibarita in piepturile lor, cu parinti plangand pe margine si cu un viitor departe de ceea ce se numeste familie. Parintele se foieste in hainele grele ce-i apasau sufletul si-si spunea pentru a nu stiu cata oara, ca ceea ce face este bine.
Spune cateva alambicaturi, pe care oricum nimeni nu le asculta si de le-ar fi ascultat nu ar fi inteles nimic si termina scurta slujba cu renumitele cuvinte:
-Vasile, il iei in casatorie sa-ti fie pe veci alaturi la bine si la greu, sa-ti fie sprijin in viata , pe Dudu?
-Da, il iau.
-Dudu, il iei in casatorie sa-ti fie alaturi la bine si la greu, sa-ti fie sprijin in viata, pe Vasile?
Din spate o voce masculina rugatoare cu mainile ridicate spre cer, striga inainte ca Dudu sa raspunda: Da doamne sa zica nu! Da doamne sa zica nu!
-Da!
-Va declar pe amandoi soti. Domne ajuta!
