Totul fremata in jur asteptand deschiderea magazinului, sau asa credeau cu toti ca se va intampla. Cand au vazut plancarta „Inchis pentru renovare”, toti au crezut ca un magazin nou si stralucitor se va ridica in locul vechiului aprozar.
Mare dezamagire pe chipurile clientilor obisnuiti ai cozilor la patrunjel si cozi de ciresi, cand un domn cu cravata si imbracat intr-un costum la patru ace, a tras de o sfoara ce a dezvelit frontispiciul obiectivului. Scria cu litere mai mari decat vechiul Aprozar, AVBS Credit.
Oamenii, in special cei batrani, treceau prin fata biroului si mai trageau cate un scuipat spre vitrina, dara fara sa o atinga. Printre dintii care tremurau pe placa, se auzea cate un : Fir-at-voi sa fiti de capitalisti!! Odata unui batran i-a sarit dantura pana-n vitrina si era cat p-aci sa-i crape obrazul de rusine. Noroc cu o fatuca dulce ce a vazut toata tarasenia din interior si a venit de i-a ridicat proteza batranului, situatie ce a mai slefuit din imaginea capitalistilor, care de altfel si-n ziua de azi ar fi stat doar ei in biroul acela mare si rotund.
Intr-o buna zi, cam dupa vreo 6 luni dupa ce deschisesera sandramaua, un tanar trecut bine prin adolescenta, batu la usa de sticla a biroului. Domnita din interior ii facu semn ca nu trebuie sa bata ci sa intre direct ca este deschis.
Totusi tanarul cu exces de zel , batu de trei ori, ultima oara chiar mai tare, iar sticla incepu sa tremure deja la insistentele lui. Domnita facu repede cativa pasi spre usa si ii facea semne disperate sa nu mai bata ca sparge usa.
-Buna ziua, reusii intr-un final sa intre si sa salute politicos.
-Buna ziua domnule. Nu trebuie sa bateti in usa ci intrati direct. Bine ati venit la noi. Eu sunt Varvara Harnacigaceanu. Cu cine am onoarea sa stau de vorba si cu ce va pot ajuta?
– Bu bu….buna ziua din nou. Ma numesc am venit…am venit sa-mi dati…mu..mu…multi bani. Sunteti frumoasa.
-Multumesc, se fastacii putin, …Dar noi…
– Am am…o afacere si…si…se cam cam duce.
-Dar noi va putem ajuta doar sa obtineti bani de la banci, nu va dam noi bani. Noi nu suntem banca.
-Adica nu sunteti d-aia capitalisti care vor sa su..su..suprime libertatea individului?
-Nu domnule draga, noi doar va spunem unde sunt cele mai bune conditii ca dumneavoastra sa puteti face un imprumut avantajos. Ce fel de afacere aveti?
-Specialist in PR. Ultimul meu client a fu fu..fugit cu banii contribuabililor. Si vreau sa-mi fac un blo.. blo… blog. Sa scriu in el, in blog, da vreau.
-Deci vreti un credit pentru nevoi personale? Blogul in ce categorie se incadreaza?
-Da, vreau un credit pentru mine si….cu patru etaje.
Domnita Varvara acum observa ca tanarul isi tot ducea mana stanga la ureche, semn ca ceva il deranja constant.
Se uita prin vitrina peste drum de birou. Acolo, pe o banca in fata intrarii in blocul vecin, trei batranei se hlizeau de zor, privind desfasurarea actiunii in biroul Varvarei.
-Sa va fie rusine, ca sunteti batrani si ar fi bine sa va folositi intelepciunea in alte scopuri!! Striga ea catre tanarul ce statea in fata ei.
Se uita din nou spre cei trei batranei care isi dadusera seama ca au fost deconspirati si ii lasa sa credea ca va alerga catre ei. Macar de dragul de a-i vedea cum se chinuiau sa ascunda instalatia de transmitere si se miscau in slow motion imitand viteza.
Pentru Superblog2016
O abordare inedită!
Mulțumim pentru articol și mult succes, sper că tânărul își va găsi calea și va reuși să-și facă blogul cu patru etaje! 🙂
Multumesc de comentariu. Intradevar, e in drum spre temelia blogului 🙂
Originală abordare!
Multumesc doamna. Incerc sa vad cu alti ochi lucrurile din jur 🙂