Salut. Eu sunt Gigel, vezi ca sunt educat totusi, te salut, desi ma indoiesc ca poti intelege ca salutandu-te ma cobor la nivelul tau. Sunt patron de firma. Am o firma nici prea mare nici prea mica. Intodeauna mi-am dorit sa fiu patron, sa pot dispune cum vor muschii mei de resurse. Asta insemnand bani si oameni.
Dar pana sa ajung in situatia de a da cu pumnul in masa si sa tip orbeste catre oameni amenintand ca-i dau afara la orice ora, am tras. Am tras sfori incolo s-ncoace. Am mintit, am furat si am pacalit oameni. E mult spus oameni, erau niste bieti care credeau ca se pot pune cu mine, cu puterea mea de munca si de convingere.
Acum m-am oprit din tras sfori. Acum sunt patron si ma uit la tine muritor de rand, ca la un …..stai ca ma voi decide in curand asupra comparatiei, dupa ce voi soarbe din aceasta cupa de sampanie. Stii tu ce-i aia sampanie? Normal ca nu stii, nu ai de unde sa stii, ca nu ai banii mei. Asta-i selectia naturala, este modul in care societatea ne imparte. Eu sunt destept, tu esti prost, pentru ca nu ai bani. Eu sunt puternic, tu esti slab, ca nu ai bani. Banii fac si desfac chingile restrangerilor. Iar eu, eu am bani, sunt bogat si-mi permit multe. Imi permit chiar sa te scuip pe tine in crestet, chiar daca esti mai inalt decat mine, esti mai sanatos sau mai fericit. Cu bani pot avea orice doctor doresc, sa ma faca bine. Pot fi cazat la cel mai scump spital, pot sa fiu tratat de cei mai bun doctori si sa-ti rad in nas cand ies de pe portile spitalului la care ma asteapta o limuzina lunga. Cu banii pot cumpara doua luni de tratament la cea mai scumpa statiune de recuperare din lume, cu clante din aur si sertare cu bluetooth, cu mancaruri alese dintre cele mai exotice locatii din lume cu cele mai bune indicatii pentru ceea ce am eu. Tu nu poti, ca nu ai bani. Sau poate ca nu ai nevoie de tratament. Poate ca tu esti sanatos. Poate, spun! Poate ca nu ai nevoie de cele mai scumpe medicamente sa te faci bine, pentru ca tu mananci sanatos. Sau poate nu mananci deloc, ca nu ai ce. Ca din salariu ce ti-l dau eu nu-ti permiti decat cateva paini pentru cei de acasa. La ce-ti trebuie bani!? Sa te imbuibi, sa te lafai, sa te hranesti cu vise?? Lasa-mi mie aceste placeri, pentru ca eu imi permit. Imi permit multe, imi permit chiar sa-mi aleg un cosciug din lemn de mahon, cu incrustatii din aur si diamant si manere sculptate. Stiu ca pe ultimul drum , cei care ma vor purta, vor purta manusi din matase alba. Tu probabil vei privi la mine, de pe margine si vei plange si te vei intreba mereu cine este cel norocos. Eu, ca sunt purtat pe falduri de cavalerii direct spre o gropa de marmura sau tu, ca ai langa tine pe cei dragi. Bucura-te de ei, iubeste-i, pentru ca de aici de unde privesc eu, tu esti cel norocos.
Este o plăcere să poposesc „La Gigel” și să mă delectez cu o ceașcă de înțelepciune!
Multumesc doamna. Stiti, am pornit sa scriu ceva, inspirat de blogul dumneavoastra si la final cand m-am oprit din scris, a iesit cu totul altceva. Ciudatica inspiratia azi 🙂
Bine zis! Ai un stil captivant. Foarte frumos…
Va multumesc doamna pentru apreciere. Venind din partea dumneavoastra nu poate decat sa ma bucure. 🙂
Cu toţi banii tot a(i) murit?? Dar cine se aştepta după toate câte se puteau cumpăra cu ei?? Mâcar „puţină” veşnicie să fi luat în loc de cel mai…coşciug. Neinspirată alegere. Sau o fi fost povara atâtor bani prea grea şi a fost nevoie de odihnă veşnică…Cine ştie cum o fi cu bogaţii aştia…Oricum greu, mă gândesc, dacă simt şi ei nevoia să moară.
Nu neaparat ceea simt, dar banii nu le prelungeste viata. Toti ne ducem, cu sau fara bani, conteaza ce lasam in urma 🙂 Multumesc de comentariu 🙂
Sigur că înţelesem, nici nu ar putea fi altfel. Suntem cu toţii muritori, indiferent de bogăţii. Am plusat însă, puţin, pe articolul frumos scris.
are ceva avantaje baiatu 🙂 …frumos scris, dar, nu-i adevarat 🙂
:))) E un alt punct de vedere, o altfel de abordare. Multunesc de apreciere! 🙂
Din fericire, cu banii nu poti cumpara chiar tot. Mi-a placut mult articolul !
Va multumesc din suflet pentru apreciere. Intradevar, banii au limita lor 🙂
Iti citesc cu placere articolele ori de cate ori imi permite timpul, chiar daca nu comentez pe marginea lor!!!Ai un talent aparte, in scrierile tale, abordezi subiecte diferite, folosesti, atat tonul serios, dar si umorul ascuns in spatele unor fraze frumos alcatuite!!!Bravos, felicitari!!!Poate ca multi nu te vor considera de anvergura, insa, eu, una, te apreciez, caci, nu o singura data, scrierile tale m-au scos din stresul, care ne cotropeste pe toti de altfel!!!Nu articolele in sine conteaza, ci straduinta cu care te dedici lor, intr-o lume, ce devine din ce in ce mai apatica!!!Inca o data, felicitari!Buna ziua!!!
Va mulțumesc doamna pentru frumoasele cuvinte si ma bucur nespus ca scrierile mele va aduc zâmbet. În fond asta este rolul lor.
Cu placere, la cat mai multe articole cu talc, cine are ochi, sa citeasca, cine poate gandi, sa le inteleaga mesajul aflat dincolo de cuvintele frumos ticluite!!!!Iti inteleg daruirea si abnegatia pentru scris, este o forma personala si libera de exprimare a sinelui!!Recunosc, eu, una, ma aplec, mai mult, asupra compunerii poeziilor, ma regasesc in dulceata lor, dar nu toti suntem la fel, si proza, pamfletul, epigrama, satira, au farmecul lor!!!!Inspiratie buna, in continuare!!!
Știu eu.., Gigele…?
Dacă mă gândesc la Voltaire, ai ceva împotrivă? 🙂
Onu
Nu, nu am nimic impotriva.
:))) Cam in ce zona a avut firma!? 🙂
Cred că prin zona Academiei franceze. 🙂
Si Bastille toujours là, sûr que je l’aurais trouvé un endroit chaud là-bas.
nu-i rau deloc, bravo flacau !
:)))) Multumesc. M-ati facut sa ma simt tanar 🙂
Frumos Maniest :*