The rain in Spain

Noi aici, la Fabrica de Dulciuri şi Alte Chestii Plăcute, ne-am hotărât să ne extindem producţia şi să exportăm spre alte ţări. Trebuie să luăm legătura cu distribuitori din alte ţări iar pentru asta cel puţin unul din fabrică trebuie să cunoască o limbă de circulaţie internaţională. Preferabil engleza.
Cum nimeni nu ştia destul de bine să poată comunica cursiv cu cineva, s-a hotărât, în cadrul unei şedinţe, că cel puţin unul din noi să participăm la câteva lecţii de engleză, pentru aprofundarea cunoştinţelor de limba engleză.
Nu ştiu cum s-a ajuns ca tocmai eu să fiu cel dintâi care va participa, poate că am dormit buştean pe tot parcursul şedinţei şi când m-am trezit eram cursant, poate că eram gestionar la dulciuri şi toţi mă invidiau, sau poate nu am să aflu niciodată.
S-au realocat nişte venituri, din bugetul excursiei domnişoarei secretare a domnului lider de sindicat la Vatra Dornei care astfel trebuia sa renunte la hotelul de 5 stele pentru o pensiune de 2 margarete, fapt ce l-a infuriat asa tare pe domnul lider ca a inceput sa ameninte dupa sedinta ca va convoca Colegiul Director al Sindicatului, care fie vorba intre noi avea 10 membri dintre care un lider, 6 vicelideri, o secretara si trezorier lucru constatat de cel care era singurul care platea cotizatie de sinficat si se tot intreba pe ce se duc banii lui,  dar sa revin- către interesul general al firmei şi chiar de a doua zi urma să încep marea mea aventură cu limba engleză.
Eram mândru de mine că ştiam puţin din cursurile de engleză fără profesor pe care le făcusem când moţăiam în magazia de dulciuri şi nerăbdător să-mi arăt cunoştinţele în faţa noului profesor.
Era o doamnă într-un birou cu un geam, o doamnă cam trecută bine de prima tinereţe dar cu prestanţă bine determinată şi prezenţă de sine. M-a invitat să iau loc în faţa ei şi cu o mimică gesticulativă m-a scanat ca pe un produs fară cod de bare.
– Aţi mai făcut engleza? M-a întrebat.
– Da, cursiv şi fără profesor.
– Aş vrea mai întâi să vă verific dicţia, aşa că vă voi ruga să repetaţi după mine.
– Da, cum să nu. Permiteţi-mi să vă ofer din partea firmei acest coșuleț cu bombonele făcute special cu această ocazie. Au lucrat la ea doi bombonieri, toată noaptea, ca a doua zi erau invitati la o consfatuire a bombonierilor,  undeva pe langa Husi.
– Bine. Lasă-le aici pe masă şi să începem. Deci, repetă după mine: I am a man.
– Ai ăm ă man.
După grimasa chipului mi-am închipuit că nu prea era mulţumită de ce aude.
– I have a dog
– Ai hăv ău dăg.
– What is it your name?
– Uăăt îz iurz năme
Îşi puse mâinile în cap şi încercă altă tactică.
– The rain in Spain stays mainly in the plain.
– Ză răin in ză spăin… Care erau ultimile cuvinte? Făceam eforturi să fiu pe plac.
– … în the plain
– În ză plăin.
– Mă duc să deschid fereastră că mi-e cald.
– Mă dăc să deschid fereastră că mi-e căld.
– Asta nu trebuia să o repeţi!!
– Asta nu trebuia să o repeti.
– Oooof!
– Oooof! Şi-mi duc mâna cu dosul palmei la frunte şi dau capul pe spate, exact cum a făcut şi ea.
– Mă puneţi în imposibilitatea de a continua aceste cursuri, de aceea vă recomand să urmaţi cursuri pentru începători, cel mai bun ar fi nişte cursuri de engleză online…
– Mă puneţi să…
– Gata! Nu mai repetaţi nimic din ceea ce vă spun şi lăsaţi-mă să termin. Nu mai învăţaţi engleza singur şi începeţi serios totul de la început. Am să vă trimit către un foarte bun meditator de engleză, ce face totul profesionist, pe care-l găsiţi şi online cu meditaţii la engleză. Vă asigur că face o treabă foarte bună şi puteţi face engleza chiar şi când sunteţi la locul de muncă, la birou.
– Da. Mulţumesc doamnă. Pot să iau bomboanele?
– Nu. Şi întinse mâna peste coşuleţul plin cu bomboane speciale. Ele rămân! Îmi zise.
– Bine. Gubăi.
– Poftim!!?
– Poftim!?
– Ooof!
– Ooof! Şi-mi pun mâna cu dosul palmei pe frunte, exact ca ea.
P şi S: Gubăi= Goodbye