Copilărie

Când eram mic eram năzdrăvan. Mâncam tot ce prindeam în area desemnată de joacă, adică pe stradă, fără grija microbilor.
Nu eram singurul năzdrăvan în zonă. Eram o stradă lungă de  un kilometru și ceva, despărțită de întretăierea cu alte străzi și când ne strângeam eram vreo 8-10 copilandri. Toți de-o seamă, toți cu același gând, joacă.
Stăteam toată ziulica p-afară și căutam să ne întregim panoplia cu jocuri. Făceam drumuri din praf pentru mașinile noastre de plastic.  Ne imaginam că suntem la curse și zbârnâiam ca un motor turat la maxim, în grup.
Când aveam poftă de fructe, și era o foame constant nestăvilită de fructe, dădeam iama prin copacii vecinilor. Aveam în zonă câțiva pomi fructiferi. Sfârșitul de primăvară ne prindea  sub un dud pitic și căscam gura în așteptarea coacerii fructelor. Stăteam așa câteva ore până ne vedea câte un vecin milostiv care ne gonea strigând la noi:
– Azi n-a picat nimic, veniți  mâine!
Peste drum de mine un vecin avea un cireș. Fructele lui mari cărnoase roșiatice ne tenta să pândim când erau bune de mâncat și când doi stăteau de pândă să nu vină vecinul, urcam pe gard și îmi umpleam tricoul cu cireșe. Coboram de acolo mai gras cu câteva kile și mâncam cireșele cu toți din bluza mea. Împărțeam frățește fiecare cireașă și ajungeam să mâncam cu toți un număr egal de cireșe.
Nucile erau la ordinea zilei și aveam mâinile verzi negricioase de la atăt curățat.
Când venea câte unul din noi cu câte un măr, mușcam toți din el.
– Vezi, mușcă din partea neîncepută, ne spuneam. Când rămânea prea puțin nu mai țineam cont, mușcam  în continuare fără grijă. Împărțeam aproape totul fără grija de a ne da unul la celalalt cine știe ce boli.
De aceea când am  văzut campania celor de la Wu Xing Share Your Box, m-am bucurat ca un copil.
Înainte să cazi în groapa cu un milion de întrebări îți voi spune că Wu Xing înseamnă mancare chinezească.  În același timp însă înseamnă și  tradiție,  înseamnă experiența livrărilor la domiciliu, înseamnă o invitație unică în a experimenta.
Wu Xing mai înseamnă o aplicație cu care poți comanda mâncare și până la 30 aprilie ai o reducere de 15 % pentru orice comandă făcută prin aplicație.
Au și poză!

Acum însă sunt adult și mi-e dor de copilărie.
Iar ca adult tot a existat ceva ce am împărțit cu cineva. Mă refer la mâncare. Și nu cred că există cineva care să nu fi împărțit în viața lui o bucățică  de mâncare.
Când ai prietenă împarți ciunga cu ea. Iar dacă ai curaj destul, o împarți  direct cu  limba ei.
Când mai crești și vrei să te așezi la casa ta, împarți tortul cu mireasa și meseni.
Când ți se naște un copil, mereu verifici mâncarea înainte să o dai copilului, să nu fie prea caldă, să nu fie prea rece.
Când vezi pe un pricăjit pe stradă și tu mănânci o plăcintă cu brânză, îi dai și lui, să nu moară de foame. Probabil nu va face nazuri că mănâncă după tine, că-și aduce aminte de copilărie când lucrurile nu erau așa ciudate.
Aș mai fi scris despre momentele în care am împărțit dar tocmai a venit comanda de la Wu Xing și o colegă îmi face semn cu bețele că vrea să împărțim o cutie  cu furnici în copac.
Știu, sună ciudat.
Mă duc, că a început să-și facă selfie-uri mâncând din cutie și parcă prea zâmbește a fericire.

Pentru SpringSuperBlog 2017