Ieri a fost o zi plângăcioasă. Nu că azi ar fi mai deosebită dar ieri ploua câte 5 minute, se oprea apoi ploua iar. 5 minute. Toată ziua!
Dacă mergeai pe stradă puteai să vezi un dans al umbrelelor, se închideau şi se deschideau la fiecare 5 minute. Toată ziua!Am avut doua tentative să ies din casă, spun tentative pentru că la 5 minute de cum ieşeam de pe scară începea să ploua şi mă punea în situaţia de a sta în cumpănă. Toată ziua!
De dorul de afară am stat cocoţat de geamul de la balcon. Aproape toată ziua. De mă priveai din strada ziceai că-s afiş cu model uman la geam.
La scara blocului din faţă un pui de pisica mieuna de zor. Tare şi cu expresivitate cale de câteva blocuri de am crezut că-i face cineva vreun rău. Dar nu, se plimba de colo colo pierdut fiind de mama lui şi de alte neamuri. Puţin zgribulit de ploicica de afara, se adăpostise sub o tufa şi mieuna.
O doamnă milostivă târând dupa ea o sacoşă plina, îl aude şi începe să-l caute prin gardul viu ce înconjura scara. Îl găseşte exact în momentul când de după bloc apare şi mama pisicului, o maţă blondă cu chipul răvăşit de nervi, zburlita şi predispusă la ceartă.
Doamna milostivă dă să ia pisicul mic în braţe şi să plece cu el dar când o vede pe mama pisica, îl lasă jos. Mama pisica se apropie de pisic, mienuşte ceva pe limba lor apoi nici una nici doua, îi arde o lăbută după ceafă pisicului de-l dă peste roate. Acesta începe să miaune la loc, că între timp de când descoperise dragostea doamnei cu sacoşă, întrerupsese concertul mieunatului.
De la înălţimea etajului 4 îmi închipuiam dialogul dintre mama pisică şi mic pisic:- De ce ai plecat de acasă!!? Nu ţi-am spus să stai lângă frăţiorii tai!? A, zi!!?
Printre trei lacrimi de bucuria revederii şi una că scăpase de sperietura singurătăţii, micul pisic încercă să-şi eschiveze mişcarea:
– Da mami, dar am văzut o luminiţă aşa, cât o rază subţire de soare şi am fugit după ea să văd unde se duce.
– Las’ că-ţi dau eu raza!!
– Au au, doare mami!
Apoi s-au adăpostit amândoi sub tufa unde pământul încă nu gustase din licoarea norilor.
Spre seară am reuşit să găsesc puţină pauză printre picături şi am făcut ce am aşteptat toată ziua. O plimbare.
Sigur, daca-i voi povesti, pisica mea are sa adore povestea.
O poveste pentru pisici 🙂 Multam de apreciere 🙂
La Navodari e raiul pisicilor. N-am vazut un alt oras mai bogat in pisici 🙂
Da, la fiecare scara de bloc gasesti cel putin o pisica. Si din cinci in cinci scari e si cate un caine pricajit 🙂
La noi, e taman invers 🙂
Si mie imi place sa-mi imaginez uneori ce se intampla in anumite situatii ca cea descrisa de tine. Ce-mi place cel mai tare este faptul ca, chiar daca uneori vorbim de animale, fetele lor sunt foarte expresive si e foarte clar ca nu te poti insela. 🙂