Jurnal de abstinent(1)

Ziua 1.
Hei, nici chiar asa, e doar o zi.
Ziua 3.
E o zi că oricare alta. Normală.
Ziua 7.
In mod normal după trei zile de lipsa incep să-mi tremure mâinile. Azi am simțit un tremur ușor al degetelor, că o de furnicatura intensa in burice.
Ziua 10.
Tremurul a crescut. Degetele încearcă să-și păstreze luciditatea in timp ce scriu.  
Privesc în urma la ziua în care a inceput totul. A doua vizita la obst… Obtes..obț…ginecolog. 
– Câteodată un lucru frumos vine cu un mic sacrificiu.
– Adică? O întreb cu ochii ușor măriți.
– Sarcina este una dificilă și trebuie să evitați efortul fizic sau orice fel de stres. 
– Adică? O întreb iar, de data asta mai insistent și cu mintea gata să-si închipui cele mai negre scenarii.
– Adică nu prea aveți voie contact fizic, fara activitate sexuala.
– Am înțeles. E un mic sacrificiu pentru o mare realizare.
La plecare am intrebat-o iar.
– Ea nu are voie am înțeles, dar eu am voie?
A râs discret ascunzând bine satisfacția intrebarii iar soția și-a pus mâinile în șold și s-au uitat chiorâș la mine.
Ziua 15.
Am inceput sa dorm singur și multe ore le petrec privind o pata pe tavan. Uneori îmi  imaginez că pata prinde viață și își apleacă sărutările asupra mea.
Ziua 17.
Îi urmăresc fiecare mișcare, fiecare unduire a sanilor. Descopăr că de fapt este o frumusețe răpitoare cu forme rotunde retușate de natura pentru placerea privirii mele. Îi spun toate astea prinzand-o într-un colț al bucatariei.
– Ești a mea!! Sa vezi ce-ți fac! 
O cuprind de fese și o trag spre mine încercând să o sarut pe obraji coborând spre buze.
– Termina! Și jap, mă trezesc la realitate cu o palma zdravănă.
– Data următoare nu mai scapi. Îi spun plin de speranță și cu pofte nebunești in portofoliu.
Scris in tren spre Brașov. Poiana Brașov.