Sigmund

– Salut. Eu sunt Sigmund. Sau Peter. Ştiu ştiu ! Este ciudat să auzi un iepuraş vorbind. Pentru că asta sunt, un iepure vorbitor. Dar ştii ce este mai ciudat? Să auzi vorbind un iepuraş pe care-l cheamă Sigmund. Aşa se întâmplă când ai 24 de fraţi şi 30 de surori, rămâi în pană de nume. Ai mei mi-au zis Sigmund dar mie îmi place mai mult Peter. Am un frate pe care-l cheamă Peter. Şi un văr pe care-l cheamă tot Peter despre care voi spune mai târziu. Dar mama când ne strigă îl strigă pe el Peter. Pe mine mă strigă Sigmund. Tu poţi să-mi spui cum vrei. Vrei să-mi spui Peter? Bine!
Îţi place jacheta mea? Mama mi-a croit-o, când am împlinit 1 anişor. A zis ca albastrul este culoarea cerului şi a ochilor mei, pentru că zburdam liber ca o pasăre prin sat. Adică satul este locul meu de joacă. Vrei să ţi-l arăt? Dar ce scrii acolo? Pot să văd? Scrii despre mine? Hai arată-mi! Bine, nu vrei! Atunci lasă scrisul şi vino să-ţi arăt satul. Hai!
Ţup ţup ţup… tu nu faci ţup ţup ţup, că nu eşti iepuraş. Doar eu pot să fac ţup ţup ţup.
Ţup ţup… Stai! Uită-te în dreapta! Vezi casa aia? E casa doamnei Peterson, o bunicuţă drăguţă ce atunci când are chef mă cheamă pe la ea şi-mi povesteşte despre soţul ei, domnul Peterson. Eu mă fac că ascult ciulind urechile iar ea mărinimoasa îmi dă câteva frunze de varză drept recompensă. Îi dau apă la moară molfăind frunzele cu zgomot. Nici acum nu ştie că o înţeleg şi că aş putea vorbi cu dacă nu ar vorbi tot timpul. Hm! Mă întreb dacă a vândut scaunul ăla scârţiitor de pe verandă?!
Hai mai repejor! Cred că o să vină vremea să faci mai multă mişcare. Uită-te la mine! Chiar dacă am fălcuţele astea, sunt pufos. Deci am o scuză.
– Hi hi hi! Bună ziua domnule!
Ele sunt surorile mele, Mily, Tily şi Vanily. Mama le-a numit aşa, că au venit toate trei odată pe lume.

Nu te lăsa înşelat de aparenţe. Sunt ele drăguţe dar sunt surorile mele şi sunt mai năstruşnice decât mine.
Tata mi-a spus că iepureşti degeaba o viaţă întreagă dacă nu guşti din plăcinta de morcovi a doamnei Greenwood. Mi-a povestit că atunci când era tânăr, până să o cunoască pe mama, a gustat din plăcinta ei. A doua zi a cunoscut-o pe mami. E plăcintă fermecată! Cum aşchia nu sare departe de trunchi, voi încerca şi eu să fac acelaşi lucru. Cum, nu eşti de acord?! Trebuie să fii! Fii fără grijă! Doar vei sta pe drum şi vei urmări să nu vină vreun câine. E jale mare dacă scapă dulăul Bruno al domnului Smith şi de aceea trebuie să stai să priveşti drumul, să ai grijă de surorile mele. Doamna Greenwood este de obicei în bucătărie la ora asta şi după mirosul care vine dinspre colo, face renumita ei plăcintă fermecată. Domnul Greenwood este în grădina mai mereu. E o grădină mare şi plină de morcovi mari şi gustoşi, tocmai buni de plăcintă.
Uite care e planul! Hei, ochii aici, urmăreşte-mă! Mily, Tily şi Vanily vor intra tiptil prin spatele domnului Greenwood şi vor scoate câte un morcov. Apoi vor face zgomot astfel încât domnul Greenwood să le vadă. E bătrân şi nu aude cu o ureche aşa că trebuie facă ceva tărăboi. Să nu te sperii, este doar intimidare. Când domnul Greenwood va încerca să le prindă, ele vor fugii în direcţii diferite. E bun planul până acum, nu?! Hei, lasă alte lucruri acum şi uită-te la mine!
Când domnul Greenwood îşi vă dea seama că nu are cum să le prindă pe toate trei, va striga după doamna Greenwood. Astfel, doamna Greenwood va lăsa nesupravegheată plăcinta. Aici, intru eu în scenă! Am să mă duc pe la intrarea din faţă şi când voi auzi tărăboiul făcut de surorile mele, mă voi strecura pâş pâş lângă bucătăria doamnei Greenwood. Nu e greu pentru lăbuţele mele să facă pâş pâş! Când îl voi auzi pe domnul Greenwood strigând şi o văd pe doamna Greenwood părăsind bucătăria, am să înfaşc plăcinta şi ţuşti pe uşă cu fermacaciunea. Să nu-ţi faci griji, o să am timp destul să mă retrag pâş pâş din bucătărie. Surorile mele ştiu să-i alerge pe cei doi. Tu trebuie doar să stai cu ochii pe dulăul Bruno.
M-am gândit eu că aroma plăcintei de morcovi te va convinge şi acum dai din cap aprobator. Acum, să ne luăm fiecare locul stabilit şi ne revedem peste câteva minute lângă casa doamnei Peterson.
Ţi-am spus că este cea mai bună plăcintă?! Mmmm! Nu te hulpavii că o să te îneci. Mănâncă încet şi savurează fiecare bucăţică, aşa că noi. Şi totul a fost floare la ureche! Aş mai fi stat la geamul bucătăriei doar să o văd pe doamna Greenwood cum aleargă prin grădină şi îşi flutură sortul de bucătărie strigând la surorile mele.
Ştii, plăcinta asta îmi aduce aminte de vărul Peter, cel de care îţi spuneam la început. Unii oameni au crezut de cuviinţă să facă un film de animaţie despre el. Dar eu cred că este mai mult decât animaţie, este un film pentru întreaga familie.
E mai poznaş decât mine şi are multe aventuri de povestit. Ţi-aş povesti câteva dar nu vreau să-ţi stric surpriza să-l vezi în Peter Rabbit. Da! Poţi să te duci de pe 30 martie 2018 să-l vezi. Doar îi spui că mă cunoşti pe mine, Sigmund. Sau Peter.