Îndrăgostit

Viaţa e ca o reacţie imaginare a cuvintelor. Literele se aşează una după alta, creând curgeri continue cam cum viaţa îţi aşează poveştile ei.
Stau şi mă întreb când am devenit atât de tributar sentimentelor!
Cam atât despre purgatoriul stărilor. Să trec la lucruri mai serioase, mai de Doamne ajută şi cu adevărat importante.
M-am îndrăgostit! Da, la cei mulţi ani ai mei, inima s-a trezit din somn şi a zis că este cazul să mai bată nebuneşte pentru cel puţin o dată. A stat în expectativă deviind dintr-o dată de la traseul obişnuit de melc leneş. Şi-a reactivat starea de tren rapid bătând cu şiroaie de lovituri pe minut de am impresia câteodată că stă să deraieze.
Cred că undeva în interiorul meu, organele sunt conectate între ele, că am impresia că este un fel de bătaie prin simpatie. Când inima îşi începe concertul de percuţie, imediat pancreasul îşi regăseşte cinelul şi clicăieşte din el, plămânii îşi scot de la naftalină fluierele, splina descoperă că poate ciupi corzi iar burta îşi asezonează ritmul creând valuri aproape mexicane. Mă privesc ca pe o orchestră acordată după pofta inimii.
Starea externă împrumuta din atitudinea organelor interne că mă trezesc gândindu-mă la ea şi dintr-o dată mă simt înconjurat de nori albi pufoşi cu aripioare de îngeraş fluturând pe margini ca şi cum ţi-ai lăsa rufele la uscat pe o sârmă în cer. Plus că privirea îşi regăseşte corespondent în înaltul cerului căutând un punct de reper de care să-şi sprijine starea. Zâmbetul tâmp are o alură de om inteligent căzut în patima iubirii.
Plutesc în imensitatea unei stări de care uitasem complet că există, de vreo câţiva ani.
Da, atunci iubisem pentru ultima oară şi îi declarasem că-i iubirea mea eternă şi că nu voi mai lăsa dragostea să mă împresoare, aşa repede. M-a crezut aşa cum crezi că îngheţata nu se topeşte în soare. Ne-am iubit nebuneşte, pe rând.
Vremurile sunt schimbătoare şi la fel inima şi nu mai pot să-i fiu fidel. Nu mă pt împotrivii unei inimi nebune, poate mai nebune decât mine şi mai lucidă câteodată. Are ritmul ei sistolic din care nu o pot scoate, cu toate că am analizat-o la mai multe aparate. Când o apucă o apucă şi gata!
Acum bate încet, se odihneşte după o zi în care şi-a sacrificat-o numărând secundele până când o voi privi iară.
Mă aştepta cuminte, privindu-mă cu ochii limpezi ca farurile de ceaţă, croşetând la o îmbrăţişare pe care şi-o dorea de dimineaţă. A lăsat andrelele jos întinzând mâinile a aşteptare. Ochii ei mă sărutau deja şi-şi dorea ca şi buzele să simtă din braga sărutării.
– Te iubesc dragă mea, te iubesc aşa cum lumina iubeşte să-şi atingă razele de firul ierbii, te iubesc ca un nebun clown căutând admiraţie, te iubesc ca decizia unui proces de paternitate, te iubesc nevolnic dus în ispita de parfumul tău, te iubesc pentru că ochii tăi îmi scrutează poftele, te iubesc ca şi acum 24 de ani. Iubesc părul tău blond acoperind ici colo firele albe, iubesc sânii tăi supradimensionaţi intru plăcerea mea, iubesc fundul tău rămas micuţ în ciuda trecerii vremii. Te invit să profiţi acum de iubirea mea, căci d-abia peste câţiva ani mă voi reîndrăgostit de tine şi vei redevenii iubirea vieţii mele!
– Iar ai băut Gi!?