Stătea şi privea marea. Parcă era acolo pentru el. Dincolo de geamul cu zăbrele, marea se unduia doar pentru privirile lui. Mici arcuiri, valuri ce se roteau şi se rostogoleau doar pentru el, pentru privirea lui.
Avea ceva deosebit marea, era ca o atracţie magnetică a minţii. Îi plăcea să o vadă când era liniştită şi îl liniştea şi pe el, îi plăcea când când micile valuri creau o stare de vibraţii ce ajungeau până la el, îi plăcea când nervoasă ţipa şi bufnea din orice răstălmăcind mulţimea valurilor, exact aşa cum era şi el.
Poate mai avea un motiv pe care doar el îl ştia. Un motiv pentru care venise aici să privească marea. Îi aducea aminte de ea. Femeia pentru care universul se oprise şi disecase timpul. A iubit-o aşa cum nu iubise niciodată, o adorase ca pe o zeiţa, la altarul căreia îşi pusese sufletul ofrandă.
Acum, privea marea şi fiecare unduire a valurilor îi aducea aminte de ea. Se simţea înconjurat de mişcările lascive ce îl făceau să gândească la momentele în care dragostea era pretutindeni.
O mică bătaie în uşă îl făcu să revină la realitate, la aceiaşi starea de după, când pierduse tot, când despărţirea lăsase un gol imens în sufletul şi capul lui. Se pierduse cu totul şi totul se mişca într-un cerc fără ieşire. Se retrăsese în acest loc, ca o căutare a identităţii pierdute, încercând să găsească leac în valurile mării. Uneori îşi găsea alinarea în cântecul ei selenar, când nopţile cu lună plină se asortau cu liniştea ei. Alteori unduirea îi aducea aminte de ea. Atunci se simţea tragic, ca un pescar ce-şi trage barca la mal, goală.
– V-am adus micul dejun.
– Lasă-l pe masă. Îl voi servi mai târziu. Visam şi nu vreau să pierd şirul visului.
– Preabine. Să nu uitaţi doza zilnică. Voi reveni mai târziu să vă fac patul.
Femeia se retrase fără zgomot, închizând uşa cu grija unei sticlar. Ieşi pe holul lung şi se îndrepta spre recepţie să anunţe că a dus micul dejun.
În dreapta recepţiei, pe un perete mai lat, o plăcuţă anunţa vizitatorii:
INSTITUTUL DE BOLI MINTALE
ARIPA „AGIGEA LOVE”
SECŢIA ” VERTIJ din DRAGOSTE”
Mai jos un text mărunt:
Vă rugăm nu folosiţi în incinta Instituţiei fraze ca următoarele:
„Du-te învârtindu-te”
„Se răsuceşte în mormânt dacă te vede aici”
„Roteşte-te să văd cum îţi stă”
„Ai câştigat la Roata Norocului?”
Precum şi melodiile:
„Hora unirii”
„Roata morii se învârteşte… tac tac pac”
„Învârtita de la Botoşani”
Pot crea confuzie. Multă confuzie.
