Afișe

Când mă pun la tastatură mă simt că un pianist afon. Apăs pe taste și știu că ceva trebuie să iasă.
Ieri când mă duceam cu treburi importante prin oraşul în care m-am născut, două afişe mi-au atras atenţia subită.
Unul era scris pe coală A4, scos la imprimantă fără alte înflorituri:
Tratament cu lipitori. Pentru programări sunaţi la numărul…Urma numărul. Lipitori sacre!
Acum să-mi fie iertare dar am citit de câteva ori afişul să nu carecumva să fac vreo gafă. Deci suni la nenea cu liptorile, îţi închipui că are lipitorile ori prin casă împrăştiate prin bucătărie, dormitor ori într-o cuşcă cu un afiş : Nu hrăniţi animalele.
Apoi nenea primeşte telefonul tău şi trezeşte lipitorile şi le spune: „Hai fetele gata cu dormitul, treceţi la supt!”
Şi de ce sunt sacre!? Adică ele sunt conştiente că sunt sacre şi se poartă că nişte mari doamne: „Noi nu sugem decât cu programare!”sau „Azi sugem pe bani!”

Al doilea afiş era ceva mai complex. Frumos colorat, cu desene înflorite cu inimioare  ce-ţi întăreau convingerea că există Dumnezeu în toate băncile, mare cât un afiş electoral în perioada când te mai lăsau să-ţi pui poză pe juma de bloc.
Biserica Penticostală a Răscumpărării lui Dumnezeu.
Am zâmbit şi am început în minte să-mi fac cel puţin o biserica:
-Biserica Luării pe Credit a lui Dumnezeu.
-Biserica Dării în Plata a lui Dumnezeu.
-Biserica Recuperatorie.
-Biserica Exagerării Divine şi a Sacrului Credit.
-Biserica Creditului Online si a Cardului Fără Limita.
-Biserica Învierii şi a Refinanţării.
– Biserica Dumnezeiescului Robor crescut.
– Biserica Girantilor.
Ultima te duce cu gândul la niste călugări, care pot jura cu mâna pe Codul penal, că Dumnezeu e cel mai viabil girant al tuturor creditelor la care te gândesti.
Până am ajuns unde trebuia să ajung eram proaspătul posesor a vreo 20 de biserici, pentru care nu plăteam sfântul impozit.