Evoluție

La început a fost cuvântul. Cuvântul mamei.  „Pune ceva pe tine și du-te să iei pâine”. Era ușor, un pantalon scurt și un tricou și gata moda casual pentru perioada aceea.

Prin adolescență, nu-mi făceam griji. Era avantajul de a fi fratele mai mic si, ce rămânea de la fratele cel mare, era la modă. Eram fericit că am cu ce să mă îmbrac.

Nici măcar când am descoperit că în afară de bărbați, există și femei, nu am excelat în haine. Aceiași blugi monotoni și un tricou ros la mâneci.
Era o perioadă monotonă. Ternă chiar. Și moda nu făcea notă discordantă. Un an de zile am purtat aceiași culoare.

Apoi m-am căsătorit. A fost prima dată când am purtat costum. Nu mi-a plăcut. Nici costumul nu mi-a plăcut.

O bună bucată de timp am purtat aceleași haine de când eram necăsătorit. Nu știu ce speram. Aveam un prieten din copilărie și îl mai vizitam. Răruț, da’ bine. Odată mi-a întins o poză „Na!”.

Eram îmbrăcat la fel ca în poză. „Wow! Acum ai făcut-o?”. „Nu, în urmă cu doi ani”.
Anii au trecut. Mă trezeam din când în când cu haine noi în garderobă. Credeam că le pune Zâna Măseluță.
Într-o zi îmi spune „Pune-ți geaca de blugi și ieși cu băiatul”. „Care geacă de blugi?”

Aveam două  geci.
Apoi a crescut. Băiatul, nu geaca.

Până și el era mirat că purtam aceiași geacă. Băiatul.
Când viața socială își făcea loc în viața mea, cuvântul a revenit „Unde te duci cu geaca aia? I-ați și tu ceva frumos!”
„Bine dragă”

Când a văzut ce-mi luasem, s-a uitat lung la mine „Data următoare nu te mai las să-ți cumperi tu haine”
„Bine dragă”
„La ce te uiți?”, m-a întrebat. „La haine, pe Answear.ro” „Dă-te la o parte, că cine stie ce-ți alegi iar!”
„Bine dragă”
„E da, uite aici bărbat adevărat, îmbrăcat cum trebuie”
„Da dragă”

Îmi plăceau niște adidași de bărbați. Erau drăguți și cred că mi-ar fi venit bine.
„Nu nu, lasă. Iți iei ghetele astea de bărbati!”
„Bine dragă”
„I-a uite la ăsta, ce păpusel e! Așa să te imbraci!”
„Bine dragă”

Pentru SuperBlog2019