Stăteam la o teresă undeva în centrul micului orăşel de provincie, cu o cafea în faţă, privind la forfota matinală a unui oraş ce pulsa la capacitate maximă. Îmbrăcat lejer cu o cămaşă cu mâneca scurtă peste care pusesem un sacou gri închis, mă hotărâsem să profit de ultimele sclipiri de vară, într-un final de toamnă cald, la o plimbare prin măruntaiele oraşului.
Priveam relaxat la oamenii care aproape se grăbeau spre destinaţii, la cărucioarele precupeţelor ce-şi ţipau marfa, la doamnele ce-şi plimbau prunci profitând de vreme, la vânzătorii de ziare şi tutun, tot timpul aranjându-şi marfa, la vitrinele magazinelor de peste drum.
Se strecurase pe lângă mine, lăsând în urmă un parfum de primăvară şi se pusese la o masă alăturată. Din când în când sorbea din ceaşcă de cafea şi îşi arunca privirea de pe laptop spre aceiaşi forfota a oraşului. Cu foarte puţină discreţie, îşi lăsă ochii să stăruie asupra încheieturii mâinii mele, înainte să revină asupra situaţiei de pe laptop.
După a treia privire aruncată asupra încheieturii, doamna, nu şi-a mai înfrânat curiozitatea şi mi s-a adresat.
– Mă scuzaţi domnule, dar nu am putut să nu observ ceasul Tissot de la mâna dumneavoastră. Să nu credeţi altceva decât ca o curiozitate acestă abordare E o adevărată bijuterie, ceasul.
– Într-adevăr, aveţi dreptate, este un Tissot. Aveţi un ochi format pentru lucruri de calitate.
– Recunosc, am o mică colecţie de ceasuri acasă. Este neobişnuită acestă pasiune pentru o femeie, dar simt o atracţie deosebită pentru ceasurile bărbăteşti de mână…
Râse scurt roşind pentru câteva clipe, ca un secundar ce trece peste câteva secunde. Continuă.
– … pasiune ce a apărut în timp. De fiecare zi de naştere a soţului meu, îi făceam cadou un ceas. Elegante, rafinate, ce puteau să scoată în evidenţă masculinitatea lui. Din păcate nu este un iubitor de ceasuri, spunând mereu că nu-i trebuie ceas atâta timp cât are un telefon mobil. Am sperat ca măcar unul din cele 18 ceasuri îl va încânta. Aşa mi-am strâns mica colecţie, citind despre ele, despre marile colecţii, despre rarităţile şi ediţiile limitate ale ceasurilor de mână. Cel mai scump dintre ele este un Vostok, o capodoperă în rândul ceasurilor de bărbaţi Vostok.
– Este o onoare şi îmi face o deosebită plăcere să cunosc pe cineva iubitor de ceasuri. Într-o lume tehnologizată, ceasul a devenit un accesoriu pe care mulţi îl considera pierdut în timp. Nu am văzut niciodată ceasul ca un accesoriu, ci ca o completare, completând eleganța unui bărbat.
– Aşa este! Câtă eleganta poţi vedea în cineva care poartă la trening un ceas Tissot T – Classic ca al dumneavoastră?! Vă spun eu! Nici un pic! E ca şi cum ai pune o carpetă cu răpirea de serai, la intrarea într-un muzeu.
– Sunteţi o încântare, doamnă! Vă pricepeţi la ceasuri, aveţi un fin simţ al umorului şi deţineţi o frumuseţe aparte. Din nou, mă bucur că m-aţi întrebat de ceas…
Roşii din nou, zâmbind în spatele ceştii de cafea.
– … şi dintre toate ceasurile de la WatchShop.ro, am fost sigur că acest Tissot a fost cea mai bună alegere. Îmi oferă o altă atitudine atunci când îl port, un plus de încredere adăugând câteva secunde în plus la senzualitatea emanată a rafinamentului şi o stare de siguranţă. Cred că dacă nu aş fi purtat acest ceas, nu aş fi fost în stare să scot un cuvânt în faţa frumuseţii dumneavoastră.
Îşi băgase chipul în ceaşca de cafea şi, încă păstrând roşeaţa de mai devreme, exclamă mai mult pentru ea.
– Uh! Şi iubitor de ceasuri şi galant şi amabil şi… uh!
Se foia pe scaun, în căutarea unor secunde salvatoare.
– Domnule, aţi dori să vedeţi colecţia mea de ceasuri? Şi poate, să bem o cafea? Nu am făcut niciodată asta şi credeţi-mă, mă simt nesigură în ceea ce spun.
– Cu cea mai mare plăcere, doamnă, aş fi primit invitaţia dumneavoastră, dar dacă altele ar fi fost circumstanţele, aş fi acceptat cu plăcere.
În timp ce spuneam fraza de mai sus, mi-am ridicat mâna, fluturând degetul inelar ocupat cu o verighetă.
Zâmbi cu chipul năstruşnic al unei femei dornice, cu obrajii încă roşii şi îmi răspunse cu acelaşi semn al degetului inelar ocupat.
Am făcut dragoste toată ziua, până spre înserat. Singura ei dorință, a fost să-mi păstrez ceasul la mână cât timp făceam dragoste.
Pentru SuperBlog2019
Savuros ca tot ceea ce scrii 🙂
Multumesc mult, Oni! Incerc si eu sa scriu cate ceva. Uneori savuros 😛
Îți iese foarte bine 🙂