10

1.Dacă ai putea alege un fel de mâncare pe care să îl mănânci pentru următoarea lună (fără să ai voie să mănânci altceva), care ar fi acela?

Salată de roşii. Salată de roşii, cu ardei, castravete… puţină brânză. Puţină brânză şi puţin ulei. Şi asezonat cu mici. Cu mici bucăţele de usturoi.
Da’ nu trebuie să aleg. Chiar mi se întâmplă de câţiva ani, de la începutul lui iunie până pe la mijlocul lui septembrie, să mănânc numai salată. Salată de roşii. Salată de roşii cu ardei, castravete…
Nu orice fel de roşii, nu! Nu din acelea din supermarket care au termen de valabilitate 6 luni. Roşii de la tanti Veta. Le vinde la cotul străzii, în fiecare zi altele, proaspete şi strălucitoare. Tanti Veta are grădina de zarzavaturi lângă groapa de gunoi a Combinatului de Îngrăşăminte Chimice şi odată mi-a spus că într-o noapte senină, a văzut Aurora Boreală. Erau aşa nişte culorii vii ce se ridicau deasupra gropii.

2.Pleci într-o vacanță de două săptămâni pe o insulă exotică și aproape pustie și poți lua cu tine un actor, un blogger/vlogger și un antreprenor (români sau străini). Pe cine iei?

Pe Bendeac l-aş lua. Dacă vrea să vină, că ştiu că-i ocupat cu glumele. Dacă nu e disponibil, îl iau pe Doru Octavian Dumitru, că am îmbătrânit odată cu el. Glumele i-au rămas tinere. Cum nu ştiu nici un vlogger, că nici nu ştiu ce-i aia, o să iau o blooggerița. Nu-i spun numele, că după aia nu mai scap nici după cele două săptămâni. O cheamă Daniela, da’ nu-i spuneţi că i-am scris numele aici.
Dintre antreprenori, pe nea Vasile Haterul. Chiar aşa îl cheamă, Haterul. Că maică-sa s-a încurcat cu un englez vreo câţiva ani şi din iubirea lor s-a născut Vasile. Acum Vasile are o sală de psihoterapie cognitivă intercostiera luminiscenta. E toată ziua coadă la el.

3.Știm cu toții că în copilărie visam cel mai mult. Spune-ne un vis pe care îl aveai în copilărie și s-a îndeplinit și unul care nu s-a îndeplinit.

Visam mult că zbor. În fiecare vis era o referire la zbor. Ţineam mâna dreaptă întinsă în faţă şi mă credeam Superman şi zburam aşa, pe coclauri, printre grădini şi canarale. Mulţi ar spune că zborul în vis este dorinţa de libertate. Se poate spune că odată cu căsnicia, visul meu s-a spulberat. Nici măcar cu avionul nu am curaj să zbor.
Ar fi unul care s-a îndeplinit, premonitoriu, cu ceva timp înainte să se întâmple. Interpretat după întâmplare, are aura unui vis devenit realitate.

4.Primești un cadou foarte urât de la prietena cea mai bună/prietenul cel mai bun. Îi spui că e oribil sau te prefaci că îți place?

Încerc să fac o glumă pe seama cadoului: Era la închiderea magazinului şi te-ai grăbit să-l alegi? Eşti sigur că de la raionul legume-fructe ai luat cadoul? Vai, dar nu trebuia să te deranjezi. Serios, chiar nu trebuia!

5.Este sfârșitul lumii. Ce carte ai pune în capsula cosmică pentru a păstra o „urmă” a umanității?

O carte care să mă facă să râd. Orice carte care de pe copertă, te îmbie să-ţi rezolvi problemele cu un zâmbet. Altfel se vede sfârşitul lumii cu zâmbetul pe buze.

6.Dacă ai putea călători în trecut și să discuți cu tine cel/cea de 18 ani, ce sfaturi ți-ai da? (maxim 3)

A.) Lasă ţigările!
B.) Lasă ţigările şi apucă-te să înveţi.
C.) Nu te mai uita după femei şi apucă-te de învăţat. Şi lasă ţigările!

7.Ți se oferă șansa de a juca în filmul realizat după cartea ta preferată. Pe cine ai interpreta și de ce?

Idealist mai sunt. Pe profesorul Langdon din seria lui Dan Brown. Pentru că în ciuda multor chestii pe care profesorul le scoate la iveală despre biserică, multe din ele cu caracter negativ, încă sunt mulţi care au impresia că filmul şi cartea sunt despre dragostea de Dumnezeu.

8. Ce te motivează să scrii pe blog?

În ultimele două luni şi 8 zile, Superblogul a fost un motiv serios de scris. M-a scos din rutina plictiselii, din starea de leşin caligrafic şi m-a făcut să mă uit serios în jur şi să mă întreb de ce scriu. Scriu intermitent, când am chef, când găsesc un motiv să scriu, scriu când îmi place să gândesc, scriu când am ceva pe creier, în afară de pitici, şi nu se astâmpără până nu e scos la iveală. Dar când scriu, sunt alt om. Nu mai sunt leneşul ce-şi petrece amiază pe net alergând după fuste virtuale, nu mai sunt omul care găseşte în Candy Crush singura formă de relaxare, nu mai sunt omul care îşi petrece seara gândindu-se la munca din următoarea zi.

9. Primești un premiu (în bani) pe care ești convins/a că nu îl meriți. Cum reacționezi?

Mă duc în primul birt şi fac cinste la toată lumea. Apoi mă îmbăt ca porcul şi alunec spre casă prin şanţuri.
A doua zi când mă trezesc mă întreb dacă a fost adevărat că am dansat pe mese, în birt, jumătate gol. Şi nu jumătatea de sus.
Probabil că pe lângă mahmureală voi simţi şi ceva mustrări de conştiinţă. Dar nu în fiecare zi primesc premiu şi parcă mi-ar place să primesc o recunoaştere pentru întreaga mea activitate de 5 ani. După mustrări, m-aş duce iar în birt, că sigur îmi rămân ceva bani după prima noapte. Să înec mustrarea în vin!
NU L-AŞ PRIMI!

10. Spune-ne ceva despre tine ce nu ai mai spus public până acum.

Am 167,5 de centimetri. Pentru că nu m-a întrebat nimeni ce înălţime am, nici eu nu am spus. Acum mă simt detaşat de acesta povară, eliberat de ceea ce simţeam pe suflet, de această apăsare.

Dacă încă vă întrebaţi care este treaba cu aceste întrebări şi răspunsuri, ei aflaţi că cineva s-a gândit că şi noi cei care mai scriem pe blog, suntem oameni. Şi ca oameni, ne plac jocurile. Iar ca jocuri, unul din ele este leapşa. Şi cineva s-a gândit la mine că ar fi frumos să-mi predea ştafeta lepşei. Mulţumesc Nucu Morar. Nu ne cunoaştem, dar deja mi-am creat o impresie bună despre tine.
Chestia cu nominalizarea a zece bloggeri care să continue treaba, este mult pentru mine. Dar doi tot găsesc.
Daniela Toader Metafora buzzului
Oana Pana Inima din cuvinte
Camelia Campean Toamna mea
Cristian Lucian Cluc
Mirela Marin Unique by MM