Îmbărbătat de opiniile soţiei, că se apropie un fel de apocalipsă, m-am trezit în mijlocului unui magazin, cu lista de de cumpărături, pe trei pagini A4, cu două coşuri pe roţi, pline cu alimente, de ziceai că fac nuntă.
Stăteam cu ochii bulbucați fix la coada lungă de la casă. Da’ lungă!
Eram singurul dintre cumpărători care avea doar două coşuri. Cel mai înveterat cumpărător şi vizionar în privinţa prognozelor apocaliptice şi al viitorului incert, era o doamnă cu un păr negru ca tăciunele, cu un coc suspendat de lustra mall-ului şi cu privirea ageră, scrutând spre rafturi de ce ar mai putea pune în cele 5 coşuri pe roţi. Probabil venise cu tirul la cumpărături.
Ca drept dovadă a isteţimii ei, când a trecut cu trenul de coşuri pe lângă mine, a exclamat superior un ” Hî!” însoţind exclamaţia cu o privire ce a spulberat tavanul.
Intrasem în pământ de ruşine şi nu ştiam ce să fac. Mă uitam la cele două coşuri ale mele şi mă vedeam ca un ignorant sadea al viitorului apropiat şi puţin îndepărtat.
Din megafonului magazinului, au început să curgă cuvinte. Cuvinte pe care, se pare, doar eu le auzeam, „Doar în această perioadă, la raionul Bunătăţuri exclusive, vă puteţi delecta cu SuperBlog! Oferta include distracţie, folosirea imaginaţiei, stres post-articol, premii consistente, stres pre-articol, discuţii nocturne despre câştigători, discuţii nocturne ingrate despre câştigători, întâlniri ad hoc virtuale, întâlniri programate offline şi multe alte surprize pe care am putea să vi le divulgăm, dar nu vrem”.
Nimeni din lunga coadă nu a reacţionat.
Am lăsat coşurile şi am fugit la raionul cu SuperBlog. Mi-am umplut buzunarele cu SuperBlog. Am băgat şi în sân.
Doamna cu coc în formă de paratrăsnet mă privea uimită şi cu milă pentru viitorul meu. Aş fi vrut să-i spun că şi mintea trebuie hrănita, da’ nu am mai găsit timp.
Am trecut cu un aer triumfător, plin de SuperBlog, printre barele de la intrare, care de data asta tăcuseră sau uitaseră să ţiuie.
Aş fi vrut să mai spun de chelfăneala primită acasă, când am ajuns cu mâinile în buzunar şi cu un zâmbet tâmp strălucind în colţul gurii, despre cele două zile în care am mâncat numai pâine prăjită în semn de nesupunere casnică, dar nu spun.
Particip la SuperBlog2020!
Ca de fiecare data savuros, succes deplin. Ne vedem in top. 🙂
Multumesc mult.
Succes si tie! 🙂
Gigele, ce super tare e prezentarea ta la start în concursul Spring SuperBlog20. Să ai baftă! 😉
Multumesc mult. M-am straduit intens sa gasesc o introducere adecvata. 😛
Succes si tie!
Ne intalnim pe covoroul rosu. 🙂
Mulțumesc! Da, așa să fie Gigele! 🙂
succes!!!
Multumesc mult, doamna! Sa fie acolo, de o cafea si o maslina. 🙂
Mult succes! De data asta vei fi câstigator. Perseverenta nu se premiaza? 🙂
Multumesc mult! 🙂
Exista un premiu de consolare. O bataie pe umar si un zambet. Cam le-am primit la ultimile editii. 😛
Acum va fi altfel (nu astfel de bătaie pe umăr..:), ci va exista un premiu real pentru tine. Sunt convinsa. Ai imaginatie cu carul si o usurinta în a o exprima demna de invidiat, simt al umorului, chiar si o parte sentimentala
Termina, ca ma faci sa ma rusinez!
Nu…nu…nu te contrazic! 😛
Multumesc mult pentru cuvintele frumoase! La inceput intradevar, voiam sa castig. Dar datorita greselilor gramaticale, premiile ma ocoleau.
Acum cand cat de cat am rezolvat o parte din lipsuri, parca nu mai atrage asa mult castigul.
Într-adevăr, asta cu greșelile gramaticale poate fi o problema, având în vedere ca este un concurs. Încă se mai strecoară câte una dar eu cred ca important e conținutul, talentul si ție asta nu-ti lipsește. Si e mai bine ca nu te mai atrage atât câștigul pentru ca relaxat poate ca scrii mult mai bine. Succes!
Multumesc mult! 🙂
Baftă!!!
Multumesc, la fel! 🙂
Sper ca n-ai luat tot. Foarte fain, ce de obicei ! Bafta !
:)))))
Am lasat destul. 😛
Multumesc mult!
Succes si tie!
Multam ! 🙂
Succes!
Mulțumesc mult! 🙂