Franke

Cine şi-ar fi închipuit că cei de la Franke vor scoate din mine, adânc adormit în subconştient aşteptând doar un impuls, un home decor. Încă nu ştiu dacă şi influencer, dar nu se ştie.
Stăteam în mijlocul bucătăriei cu un catalog de produse de la ei şi priveam spre sertarele ce stăteau într-o rână, la uşile dulăpioarele de pe pereţi, cu vopseaua scorojita şi balamale sărite, la perdelele ce-şi pierduseră din strălucirea iniţială şi care nu se mai asortau cu restul bucătăriei, la chiuveta ruginită… şi cam la ce numeam eu bucătărie.
Gândurile îmi curgeau alene şi aproape că începusem să gândesc cu voce tare.
– Hm! S-ar putea spune că trebuie o mână de bărbat şi o minte de decorator! De unde găsesc eu o minte de bărbat decorator de bucătării, cu mâinile de aur?! Hm!
Am deschis o uşă de dulăpior, în căutarea unui biscuite rătăcit prin colţurile lui şi un scârţâit aprofundat mi-a însoţit mişcarea. Pe partea interioară, o oglindă. M-am privit mai atent şi cu o oarecare reţinere de revelaţie, că nu-mi venea să cred descoperirea, am văzut bărbatul cu mâini de aur şi minte de decorator. Bine, oglinda se cam uzase de timp, îi apăruseră nişte pete negre pe mijloc şi în colţuri, dar principiul reflecţiei rămăsese, chiar dacă îmi vedeam doar un ochi, doi obraji şi jumătate de buză.
Reluasem poziţia iniţială din mijlocul bucătăriei şi deja mintea mea procesa, ca într-un film în realitatea virtuală, multitudinea de schimbări ce vor urma. Am închis ochii şi am lăsat imaginaţia să curgă cu ajutorul celor de la FRANKE.
Peretele dinspre sufragerie i-ar trebui o fereastră sau jumătate de fereastră, cu un cadru ce permitea deschiderea în părţi, cu un geam albastru ce avea să se asorteze cu culoarea bucătăriei. De fapt de un albastru marin… sau culoarea granitului. Încă oscilam asupra culorii.
Imaginea bucătăriei perfecte se contura cu fiecare gând ce se aşeza acolo unde îi era locul, ca piesele unui puzzle. În mijlocul bucătăriei o masă. Dintre multele chiuvete de bucătărie de la Franke, una îşi găsise poziţia ideală, acolo unde fiecare chiuvetă din inox şi-ar fi dorit să fie.
O baterie Franke, Ambient Dus Crom, solidă cu o curbură ca a norilor, se născuse pe planşele designerilor doar pentru a aduce un plus de perfecţiune şi aşezată acolo unde fiecare baterie din crom şi-ar fi dorit să fie.
Pe peretele din dreapta, pentru că nu puteam lăsa un perete stingher în acest joc al imaginaţiei, un cuptor îndeplinea visele oricărui bucătar. Un cuptor Framese by Franke Pirolitic de culoarea şampaniei umplea golul.
Deasupra mesei, o hotă FDF Inox Satinat avea să absoarbă orice abur ce ar fi putut să aducă un prejudiciu imaginii bucătăriei. La o putere de absorbţie de 370 m3/h, speram doar să nu-mi absoarbă şi gândurile, cu tot cu imaginaţie.
Vreo două perdeluţe peste geamul imens ce dădea spre vâltoarea oraşului, câteva dulăpioare montate pe peretele stâng, umplute imediat cu fel şi fel de mirodenii, 4 scaune ce înconjurau masă, o culoare ce îţi adâncea dorinţa de a petrece cât mai mult timp în ea, parcă rugându-te să-i fi companion mai mult decât pentru cele trei mese, erau elementele ce creau o stare de bine, alături de produsele Franke.
Nu mai recunoşteam nimic din ceea ce a fost odată bucătăria mea. Totul mirosea o nou, a modern, a perfecţiune…
… credeam că imaginaţia îmi joacă feste, dar, la masă, aşezată cu privirea spre mine pe unul din cele patru scaune cu design modern, o femeie blondă completa tabloul bucătăriei perfecte. Stătea picior peste picior zâmbind la mine, iar cafeaua din care încă se vedeau aburi, îi ţinea companie. Îşi întinse degetul arătător spre mine şi cu un gest de chemare din el, spuse „Vino, vino să ne…!”
– Ce faci, Gi?!
Întrebarea capcană a fost însoţită de o scatoalcă bine ţintită la moalele capului. Totul real. Şi scatoalca şi senzaţia de durere.
– Păi bine ma’, eu te las să te gândeşti cum facem cu bucătăria şi tu te gândeşti brambura la femei blonde?!

Pentru Spring SuperBlog2020