Gânduri

Stăteam amândoi pe canapea şi ne uitam la un film pe TVR 2, Django, un spaghetti-western de calitate.
– Te-ai gândit vreodată ce o să facem când ieşim la pensie?
Întrebarea ei mă prinse pe nepregătite puțin. Am mormăit ceva mai mult pentru mine.
– Nu te-am înţeles!
– Ziceam că mi-ar place să mă mut undeva la munte sau să ne facem o căsuţă la munte şi să stăm acolo. Ştii tu, aer curat, ozon, brazi şi alte aspecte d-astea naturale.
– Da’ ce, aici nu-ţi mai place? Ai marea cu aerul sarat – şi ştii că mie îmi face bine aerul de mare – ai Techirghiol, nămol la discreţie pentru oasele noastre.
– Atunci rămâi tu aici şi eu mă mut la munte. Măcar la bătrâneţe să am linişte.
O palmă bine ţintită peste ceafă, mă făcu să revin puţin la realitate.
– Vezi, de asta vreau o casă la munte. Aerul de acolo de calmează, te linişteşte şi îţi ţine mâinile acasă.
– Aha! Şi, cam unde ai vrea tu să fie casa asta?!
– Mă gândeam la Băile Tuşnad. Sau în Tuşnad. Avem o combinaţie perfectă acolo. Tratament şi aer curat.
– Bună alegere! Văd că te-ai gândit şi la mine, la sănătatea mea, la oasele asta care au prostul obicei să mă doară când mi-a lumea mai dragă.
– Cum să nu mă gândesc la tine, porumbiţa mea?!
– Hai, termină cu linguşeala, cotoi bătrân!
De data asta palma s-a aşezat cuminte pe obraz şi m-a mângâiat. Dădeam din piciorul stâng, ca un căţeluş care este scărmănat.
– Ia spune-mi tu mie, cum vezi casa noastră în care ne vom retrage?
– E! Cu cel mult trei camere, că nu ne trebuie ditamai tarlaua. Cât să coexistăm în pace şi armonie, că se spune că la bătrâneţe, mintea se atrofiază. Adică un dormitor, o sufragerie, o bucătărie cochetă, o mică debara unde să ne păstrăm amintirile şi camera mea.
Aceiaşi palmă se îndreptă cu repeziciune spre posteriorul meu. Un „slap” scurt şi îndesat.
– Cum adică, camera ta?!
– Păi acolo o să mă retrag atunci când din diferite motive ne vom certa şi nu mă vei mai primii în patul conjugal.
– Bine! Merge.
– Apoi o mică curte, cât să aibă loc o grădiniţă de flori, că ştiu că îţi plac şi un balansoar. Acoperişul îl vom face din tiglă metalică iar pe exterior vom da cu tencuială decorativă, să arate ca o casă unde există iubire.
– Off! Ce mă fac eu cu tine, crai bătrân?! Ştii să-mi atingi punctele sensibile.
– Ei, lasă-ţi, doamna Gi, că ştiţi că toate astea le fac din iubire!
– Bine, bine! Hai, termină-ţi descrierea, că-mi place deja cum arată totul!
– Gardul îl vom orna cu piatra decorativă de rău, să ne ducă gândul la susurul unui izvor iar pe jos, un pavaj cu motive florale.

– Deja m-ai ameţit. Da’ cum te gândeşti tu să facem toate asta? Că aşa cum am tot văzut pe ici pe colo, durează până ţi se aduc toate materialele şi construcţia casei se poate prelungi peste poate. Sper doar să reuşesc să petrec măcar o primăvară în ea.
– Stai făr’ de grijă, domniţa mea dragă, că pentru toate problemele există şi soluţii. Ştii cât de greu se ajunge cu materialele într-o zonă de munte?! Nu prea există drumuri, furnizorii nu se înghesuie să-ţi trimită la timp materialele, muncitorii somează iar costurile casei cresc. S-a inventat, însă, pentru oameni ca mine şi ca tine – bine, mai mult pentru mine – un concept cu totul nou şi mai fiabil decât orice. Se numeşte Vindem-Ieftin.ro.
Aşa că nu trebuie să-ţi mai faci griji pentru asta. Ei se ocupă de tot ce înseamnă materiale. Eu doar voi sta pe scheletul viitoarei verande, că o să avem şi o mică verandă, fumând tacticos din pipă şi privând la albinuţele de muncitori cum descarcă materialele de construcții. Nu-i frumos?!
– Cum ştii tu să mai fericită!

Pentru SpringSuperBlog2020