Micul dejun

Se plimba prin bucătărie purtând doar un tricou peste trupul gol.
Din dormitor auzeam zgomotul uşilor trântite şi clinchetul tigăilor suspendate atinse de parfumul ei.
– Fie-ţi milă de ele, sunt noi!
Stăteam cu privirea spre uşa dormitorului, aşteptând din clipa în clipă să apară. Şi apăru! Tricoul îi stătea suspendat peste pântece, prea mic şi prea strâmt pentru fermitatea sânilor şi a sfârcurilor uşor întărite. Se rezemă de tocul uşii cu chipul mimând supărare. Era dulce, ca o căpşună.
– Am vrut să-ţi fac cafea, dar nu am găsit.
– Nu fii supărată! O să o fac eu.
– Ai o bucătărie modernă superbă. Adică am văzut lucruri de calitate acolo. Şi, ştiu ce spun când spun calitate!
Aproape că se aruncase peste trupul meu gol, întins în pat. Simţeam căldura coapselor în timp ce mă strângea uşor între picioarele ei.
– Nu-ţi dau drumul până nu îmi spui ce faci tu cu articolele Dajar?! Pentru că ce am văzut mi-a încântat ochii. Rar de tot am ocazia să văd la un bărbat singur ustensile de bucătărie, oale de gătit, oale, ca să nu mai spun de tigăi!
În aşteptarea unui răspuns, simţeam strânsoare ei.
– Am o pasiune. În afară de cea pentru femei, îmi place să gătesc.
– Ce găteşti?
– Clătite!
– Deci pentru clătite este tigaia aia suspendată?!
– Da. Clătite şi ouă!
– Vreau să-mi faci în dimineaţa asta, clătite! Vreau Vreau!
Îşi dăduse un pic capul pe spate şi mai slăbise din strânsoare. Se foia vizibil iar mişcările, mai întâi lente precum o curgere a unei picături de miere, căpătaseră amploare.
– Mai spune-mi, ce alte bunătăţuri faci…?
Încercă să-şi lase trupul pe spate dar în lipsa unui punct de sprijini, se lasă spre mine. Îşi lipise ochii în ochii mei şi puteam vedea strălucirea dorinţei. Mă acaparase cu totul, eram ca o mică unealtă sub presiunea dorinţei.
– În tigaia Ultimate Master, voi face un sos pentru spaghetele din oala… care fierbe… şi fierbe!
– Daa..!
– Un sos bolognese… Pe masă voi întinde farfuriile Garden…
..cu un pahar de vin alb….
Mai spune-mi…!
– Desertul…! Desertul se asortează cu frumuseţea ochilor tăi căprui, rumeniţi în cuptor şi servite în boluri, prăjiturele frământate cu dragoste…
Părul ei desena flori pe pieptul meu. Îşi amplifică mişcările devenind o unduire.
– Te adooor!
– Finalul… va fi… în faţa unei… ceşti… cafea turnată în căni… cafea cu gust… de…
Se lasă cu totul peste mine, învăluindu-mă cu trupul ei sleit de dragoste.
– Eşti cel mai bun… bucătar!
– Iar tu, eşti cea mai frumoasă femeie!
– Mai stai aici cu mine, nu pleca încă, te roog! Vreau să savurez pe îndelete bunătațurile tale. Unde vrei să pleci?
– Mă duc să fac cafeaua şi, aşa cum ţi-am promis, voi face clătite pentru micul dejun. Clătite cu dulceaţă de iubire şi câteva picături de miere. O să-ţi placă, ai să vezi!
– Eşti în stare să laşi singură o tânără domniţă, să se lungească, să se întindă, cât este patul de mare…?!
Îşi întinse mâinile deasupra capului şi adoptă privirea descumpănită a unui pisoiaş, fluturând agale genele.
– Vino, hai! Vom face din bucătărie, un loc al pasiunii.

Pentru Spring SuperBlog2020