Timp de relaxare

Se spune despre prima zi că este cea mai grea. Treci de la o stare activă, fizic şi intelectual, la una pasivă. Şocul este destul de mare şi îţi trebuie câteva zile să te obişnuieşti. Adică stai aşa, a pierdut în spaţiu şi te uiţi la cei câţiva pereţi ce te înconjoară şi care cu timpul îţi vor deveni cei mai buni prieteni. Ajungi să cunoşti fiecare crăpătura din ei, fiecare pată de ţânţar de vara trecută.
Dar e o ocazie bună să-ţi găseşti liniştea, oarecum pierdută undeva în urmă cu câteva luni.
Cei doi oameni cu cagule albe pe faţă, ce m-au condus, şi-au exprimat compasiunea cu câte un zâmbet larg, de parcă voiau a spune sub acel zâmbet, că ce bine de mine!
Primul lucru pe care l-am făcut, după ce am inspectat camera şi am văzut că nu e dotată cu strictul meu necesar, să caut de pe telefon produse Spacer. Adică nişte chestii care te fac să priveşti lucrurile cu detaşare. Au o expresie care se potriveşte de minune cu adaptarea mea, Spacer- IT comes home. Oriunde ar fi aceea casă!
Să aleg un scaun de gaming din oferta de scaune gaming, a fost o mică provocare rezolvată după câteva minute de gândire relativă,  încheiată cu o scărpinătură largă în bărbie şi un oftat prelung.

La secţiunea Boxe Spacer, eram deja expert în alegeri. Două, sau trei clickuri şi comanda era gata.

Din altă parte, mi-au sărit ochii pe un televizor smart cu o diagonală de neam prost, o consolă de jocuri cu tot cu joystick şi vreo 10 jocuri. Dacă tot plăteşte statul pentru cazarea mea, să plătească şi pentru întreţinerea tonusului emoţional, intelectual.  Trebuia să rezist doar până mâine, când vine comanda.
Două cărţi mi-au ţinut companie până a doua zi pe la 11, când o bătaie în uşă şi apoi nişte paşi care se îndepărtau cu viteză, m-au făcut să simt o parte din fericire. Cutiile frumos ambalate stăteau în uşă, iar lângă ele un bidonaş de dezinfectant.
După câte ore de meşterit la montare şi cabluri, stăteam întins pe scaun şi butonam mândru nevoie mare prin titlurile de jocuri instalate. Ca drept cadou pentru alegerile făcute, cei de la Spacer, mi-au trimis un card plin cu filme şi un cititor de cârduri. Sunt cu lacrimi în ochi, de fericire!
Ca să diversific, o zi începeam cu jocuri, apoi filme, jocuri, apoi filme. Următoarea zi era aşa, filme, jocuri, iar filme şi încheiam cu jocuri.
Nici nu am realizat când au trecut cele 14 zile. Doar zgomotul unui sertăraş în uşă, mă făcea să tresar. În fiecare zi la ore fixe, cineva îmi strecura în sertăraş ceva de mâncare apoi auzeam pașii îndepărtându-se cu repeziciune. Mâncăm pe scaunul de gaming.
A fost cea mai fericită perioadă a vieţii mele. M-am relaxat total, am uitat totalmente de toate grijile cotidiene, de problemele mărunte ce-ţi chinuie viaţa şi de care ne agăţăm în speranţa că ne dă un sens existenţei.
Aş mai fi stat încă pe atât, că simţeam în mine dorinţa de a mai petrece încă două săptămâni în micul apartament de lux de la hotelul de 4 stele, dar nişte oameni răi, îmbrăcaţi în alb şi cu cagule albe pe chip, probabil ca să nu le pot identifica fata, mi-au spus.
– Țuțu, eşti sănătos, poţi să pleci acasă!
– Dar nu vreau să plec! Nu puteţi să mai faceţi nişte analize, ceva, să descoperiţi ceva să mai stau pe aici?
– Nu!
– Da’ pot să iau jucăriile Spacer cu mine?!

Pentru Spring SuperBlog2020