VII

Jurnal de-o lună (VII)
Pe când găinile cotcodăceau a lăsarea nopţii, adică undeva pe la nouă seara, că soarele îşi ferecase razele într-un fel de labirint din care puteau ieşi doar dimineaţă, am intrat într-o comuniune cu patul.
A fost iubire la prima îmbrăţişare. Mi-am atins obrazul de fineţea pernei iar perna mi-a răspuns mângâindu-mi obrazul. M-am lăsat învăluit în faldurile cearşafurile lăsându-mi coapsele la discreţia mângâierilor.
Am făcut dragoste toate noaptea. Din când în când, mă trezeam dintr-un vis frumos plin de transpiraţie, doar să-mi hidratez pofta de iubire. Apoi reveneam în braţele patului, continuând iubirea ce se născuse între noi.
Ne-am iubit ca doi nebuni nesătui de dragoste, până când aceleaşi găini şi zgomotul maşinii de gunoi, m-au smuls din braţele patului.
I-am promis că la noapte vom fi iar împreună. A vărsat câteva lacrimi de dorinţă, storcând perna de transpiraţia mea.