De luni.
Am pus x-ul unde trebuie.
Eu nu reuşesc să-mi dau seama care e diferenţa dintre spaghete şi macaroane. E ca atunci când mă duc la magazin şi iau bacon. Când ajung acasă şi deschid pachetul, şuncă! Dă-te-n spuma marii, că eu voiam bacon!
Primesc un mesaj pe la 4 jumate „Vezi că ai o farfurie cu spaghete pe masă. Băiatul a mâncat”
Azi e zi de paste și mă bucur ca un copil mic. Ajung acasă, mă revigorez oleacă şi trec prin bucătărie. Tronau două farfurii pe masă, amândouă încărcate cu nişte şireturi albe, peste care erau aruncate nişte bulboane de brânză şi puţin ulei, ce făcea ca încărcătura să lucească în lumina soarelui.
Am stat minute bine privind la cele două farfurii, neştiind care sunt spaghetele.
„Care din cele două farfurii conţine spaghete? Şi dacă una conţine spaghete, cealaltă ce are? Macaroane?”
” Vrei să vin acasă să-ţi fut una cu spaghetele peste ochi?” „Nu, vreau cu macaroanele!”
Nici acum, ora nouă fiind, nu ştiu ce am mâncat, spaghete sau macaroane.
Mesaje. Din categoria, ce frumos e Facebook şi ce populat e de oameni!
Chestia cu sugestiile de prietenie, mi-a adus momente de graţie, în care îmi venea să sparg monitorul. După vreo 500 de cereri de prietenie, de la începutul anului până acum, parcă lista de prieteni a intrat la apă. Adică, am mai puţin ca acum 8 luni.
Cel mai des răspuns la un mesaj de mulţumire de acceptare a prieteniei, este acel deget albastru, pe care mulţi îl considera ca mesajul suprem de ok.
„Bună ziua!”
„Deget”
„Ce faceţi?”
” Deget”
” Aveţi într-adevăr un deget frumos! Chiar superb! Şi celelalte degete sunt la fel de frumoase?”
„Da! Dar asta nu-i al meu”
„Vi la dat Zucarberg cu împrumut?”
„Ha ha ha! Deget”
„V-aş recomanda un loc discret unde să-l băgaţi”
Am ajuns să vorbesc cu un deget! De obicei, recomand cu căldură să-şi bage degetul în fund.
Apoi e categoria celor care nu au timp să răspundă. Sunt cam ca cei cu degetul, la număr.
„Bună ziua! Mulţumesc de accept! O zi bună!”
„Nu am timp să vorbesc. Sunt la muncă şi foarte puţin timp să stau de vorbă. Aşa că dacă ai ceva de zis, scrie-mi şi citesc când ajung acasă. Acum mă cheamă datoria. Poţi să-mi scrii de unde eşti?”.
Culmea virtualului sau culmea Facebook-ului, este să găseşti timp să scrii că „Nu am timp să scriu”.
Mă gândesc că efortul de a scrie un „Bună”, îi oboseşte mai tare decât o polologhie de 7 rânduri.
Curiozitatea m-a îndemnat odată să-i spun unei doamne dacă nu era mai simplu să scrie o formă de salut, ceva care să definească măcar un salut. Cine m-o fi pus!
” Da’ cum îţi permiţi tu să-mi spui mie ce să scriu? Cine eşti tu, un terchea berchea, să insinuezi mie că nu scriu ce trebuie? Ţi-am spus că nu am timp să scriu, că sunt la muncă şi am atâtea pe cap de nu mai ştiu de mine, iar el, domnul de catifea, îmi spune să scriu un salut. Cât tupeu pe dumneata! Eşti un nesimţit!”.
Ţin telefonul în mâna minute bune până să-mi revin şi mă uit în jurul meu să fiu sigur că cineva nu mă vede cât sunt de nesimţit. Apoi mă apucă plânsul. „Oare sunt atât de nesimțit încât nu-mi dau seama?!”
Hohotele mele pline de lacrimi fac o doamnă ce trecea întâmplător pe lângă mine, să vină lângă mine şi să mă întrebe dacă sunt bine. Mă mângâie pe cap şi îmi şterge lăcrămioarele „De ce plângi, domnule? Eşti bine?!” „Nuuu! Sunt un nesimţit!”. Şi curg lacrimile şiroaie!
Poate ar mai fi de povestit despre scena asta, da’ se făcu noapte.
Dar cei mai frumoşi oameni sunt cei care răspund cu:
„Bine ai venit în lista mea de prieteni!”. Fără alte forme de salut, fără introducere, fără fără!
Mă trece un gând că cei care fac asta, stau aşa, pe un tron, cu un sceptru în mână şi când dau de o cerere de prietenie nici nu coboară de pe tron. Cu sceptrul ating tastatura, lin, să nu se deranjeze prea tare, îşi aranjează coiful şi mândri de realizarea lor, trimit acel mesaj. Apoi se uită în jur cu ochii mari mijiţi, un zâmbet de gratitudine le apare pe chip şi exclamă cu o voce gravă „L-am băgat şi p-asta în listă! Nici nu ştie ce noroc are că este în lista mea!”
Apăi eu ar trebui în acel moment să fac temenele, să-i aduc ofrande şi osanale pentru mărinimia lui. Răutatea de mine, doar îi şterge.
