Eram pregătit să scriu despre cea de-a treia mea mare iubire, dar am primit un mail în care eram ameninţat că dacă scriu vreun cuvânt despre ea, mă taie de la porţia de sex virtual. Teribilă vara!
Aşa că o să mă plictisesc scriind despre ce am făcut azi. Eu azi am participat cu privirea la o licitaţie. Îmi închipuiam ca în reportajele alea de la Discovery, cum lumea sare în sus de bucurie, cum se calcă în picioare să pună mâna pe articol, cum strigă oferta de se aude până-n lună.
Dar nimic din toate astea. Nici măcar o sală plină de ofertanţi. Doar un mesaj pe calculator cu o ofertă. Plm, când am văzut ofertă, îmi venea să sar în sus de bucurie de pe scaunul electric. Aşteptam să cadă de sus confeti, dar sus era doar un păianjen care mă privea din toţi cei 40 de ochi cu mirare. Nu cred că vreţi să ştiţi cum este să fi fixat de 40 de ochi, a mirare!
Restul timpului mi l-am petrecut puţin supărat, fumând vreo 10 ţigări în fata societăţii. Mă învârteam în cercuri concentrice, câteodată schiţam un infinit din traseu, iar odată chiar am sărit câţiva paşi, ca la un şotron imaginar.
De când au scos locul de fumat în afară societăţii, aşa un pic lateral faţa de uşa de la intrare, cunosc toţi vecinii din zonă. Uite-l pe nenea cu labradorul!”Bună ziua! La plimbare?” „Bună ziua! Păi trebuie, că altfel se cacă în casă”
Acum câteva minute a trecut doamna de la cealaltă societate. Ne salutăm, ne zâmbim, ne adoram reciproc din ochi. Încă puţin şi o să ajungem să ne pupăm languros de bună ziua.
Peste 5 minute cred că o să treacă tânăra doamnă cu copilul în cărucior. Se ducea spre gară când eu ieşeam la fumat şi nu am apucat să ne salutăm. Nu stă mult la gară. Mi-a spus odată că stă pe peron aşteptând nu ştiu ce speranţă. Am vrut să-i zic că pe acolo trec doar trenuri, da’ nu am vrut să-i stric surpriza.
După domnul cu labradorul, iese doamna cu pechinezii. Cred că alternează la ieşit, că cotarlele alea mici sunt rele şi îl trag pe labrador de urechi şi coadă. „Bună ziua!” ” He he! Bună ziua!”. Cred că ştiu alea două animale că le vorbesc de rău, că se uită amândouă la mine şi schiţează un mârâit. Odată au mârâit la mine mai mult şi aveam impresia că aud o bormaşină cu amortizor.
O domniţă cu un bebeluş, îşi face cartier general într-unul din cele două părculeţe din fata societăţii. E frumos, e umbră şi are companie vreo trei fete mai mari care-şi încep jocul cu păpuşi.
Încerc să fumez o ultimă ţigară, dar o arunc la jumătate şi intru, când domniţa îşi scoate un sân bogat şi începe să hrănească bebeluşul. Trăgea ăla mic cu o poftă!
Am mai stat cu ochii pierduţi în monitor căutându-i imperfecţiuni, iar pe la 2 mi-a zis colegul să plec acasă. Eu nu şi nu, că mă mustră conştiinţa, că vreau să mai stau să privesc monitorul, că am dezvoltat o adevărată comunicare cu el şi tot aştept să-mi răspundă.
Pe drum spre casă am citit ştirile şi când am terminat ştirile m-am uitat pe geam la hotelurile ce treceau în viteză pe lângă mine, la costumele de baie etalate pe drum de turişti înflăcăraţi de căldura de afară, mă gândeam la valurile mării ce abia le mai zăream printre vilele şi hotelurile construite alandala, la friptura ce mă aştepta acasă, la femeile pe care le-am iubit şi le iubesc, la podul peste canal ce stă să cadă de atâta trafic, la faptul că deseară voi fi singur şi sigur îmi voi face de cap… m-am gândit la multe.
