Pentru că soaţa a vrut cu insistenţă să o învăţ câte ceva despre cum se trimite un email sau cum se face un dosar, nu mi-a fost dat să scriu în seara asta. Sper că nu o să vrea să-şi facă şi cont Facebook, că am belit-o!
Ceva vechi.
Bătrânul si Filip
- Filiiip… Filiip!
Bătrânul strigă ridicat în picioare. Își puse palma streașina și se uita în zare. În spatele lui țărmul se vedea ca o fâșie înnegrită de timp cu mici ridicături ici colo. - Filiip!
O ultimă tentativă dar cu o voce mai stinsă din cauza oboselii. Se lăsă pe fundul bărcii întins urmărind ritualul norilor.
Barca se legăna ușor, marea era în toane bune și doar o lină adiere făcea luciul apei să se modifice în mii de desene.
Trecea în revista ziua când îl găsise zbătându-se pe plajă căutând cu boticul întins apa. În larg doi masculi se agitau și dădeau târcoale locului. În joacă lui de copil greșise drumul spre larg și nimerise pe plajă. Îl luă în brațe, avea brațele puternice pentru un băiețel de 10 ani, așa îi spusese tatăl, și-l puse pe valuri. Cum simți apa, puiul de delfin își reveni și o zbughi spre părinţii lui, care-l așteptau să-l săpunească pentru greşeala de a se apropia de ţărm. Se uită lung după el câteva minute, nu putea sta prea mult, părinții îl așteptau și pe el. O plescăială scurtă și privirea îi reveni spre larg. La ceva distanța, puiul de delfin bătea din coadă aproape că mulţumindu-i copilului. Intră în apă așa îmbrăcat cum era și strânse din nou puiul de delfin. - Am să-ţi spun Filip, ca pe fratele meu și voi veni mereu să te văd.
De undeva din exterior o plescăială și o explozie de apă îl făcu să-și revină imediat. Parcă un arc pus în minte și în trupul lui îl făcu să sară de bucurie. - Filip, ai venit!
Bătrânul se lăsă peste marginea bărcii în apa rece a mării și îl strânse în brațe pe Filip.
Barca se balansă puternic dar cu o scurtă mişcare a cozii, Filip puse barca într-o stare de echilibru. Bătrânul râdea, îi plăcea de fiecare dată când făcea asta și Filip își primea mereu porția de îmbrăţişări. Îi vorbea ca unui om, îi spunea despre păsurile lui despre viața lui, despre cei trei nepoței năzdrăvani care acum erau negri de la câtă plajă făcuseră, despre cât de grea este bătrânețea. Bătrânul îl întreba mereu pe Filip despre mare, despre cât de supărată sau tristă este marea, despre familia lui. Filip îi răspundea cu sărituri, cu rotiri în jurul barcii și cu zâmbete de giumbuşlucar pe botic. - Știi Filip, azi s-ar putea să fie ultima dată când ne vom vedea. Sunt destul de bătrân și nu știu cât de mult mai pot să merg cu barca și săptămâna viitoare băiatul meu cel mare m-a programat să mă duc la doctor. Dar sunt sigur că nu este nimic grav. Totuși, îmi este din ce în ce mai greu să ies singur cu barca.
Filip dădea rotocoale barcii și din când în când se oprea și scotea boticul din apă zâmbind spre bătrân. Când acesta a pomenit că ar putea fi ultima dată, se opri şi privi spre el. Bătrânul nu era sigur că picătura ce se scurgea din ochii lui Filip era de la apa mării sau o lacrimă. - Ți-am spus vreodată de ce ți-am pus numele de Filip? Îi spusese povestea de fiecare dată când se întâlniseră în cei 55 de ani trecuți de la prima lor întâlnire, dar îi plăcea să i-o spună mereu.
Începuse să povestească când soarele se străduia să-și ţină ultimele raze încă treze. Când termină, soarele era pe jumătate adormit. - La revedere Filip. Nici mie nu-mi place să fie ultima oară când ne vedem. Și îl îmbrăţişa aproape sufocându-l.
Îndreptă barca spre țărm și din când în când se uita în urmă. Filip îl urma îndeaproape până ajunse lângă țărm.
Coborî din barcă, o trase pe nisip și îl urmării pe Filip până când acesta deveni una cu marea. Bătrânul își trase mai bine haina pe el. Noaptea începuse cu o ușoară briză rece.
După un timp mulți din cei ce pescuiau în zonă, spuneau povestea delfinului ce trage aproape de țărm, lângă grindul vechi. Îl puteai vedea la fiecare apus de soare dând târcoale grindului.
Bătrânul se stinse încet pe patul de spital la câteva zile de la ultima lor întâlnire. Dar nimeni nu-i spusese lui Filip și acesta continuă să vină în fiecare seară la grindul vechi să-și revadă prietenul.
Ce frumos ! Felicitari !