Deşi azi nu a fost una din zilele în care să zburd de bucurie, împrăştiind din starea mea matinal euforică, că aseară am stat cu mintea pe pioneze gândindu-mă cam până la ora 12 şi ceva seara, apoi am adormit ca un prunc ce se trezeşte din două în două ore că este ud, numai că eu eram ud de transpiraţie (între timp am şi visat că eram la Bucureşti şi voiam să ajung cu trenul înapoi şi, fute-le mama lor de trenuri, ultimul plecase înainte cu câteva minute să ajung eu pe peron şi eram în compania unei domniţe care începuse să tremure ca varga de frig şi mă tot gândeam cum să fac să-i dispară tremuratul până mi-a venit în minte să o bag într-un separeu şi să o… încălzesc), am reuşit să zâmbesc când soţia m-a rugat să o mai învăţ câte ceva din word. Microsoft word.
Este ocazia perfectă a unui şantaj. Un asemenea curs, cu certificare europeană este vreo 700-800 lei. Eu, în marinimia mea, în marea mea bunătate, i-am făcut reducere şi i-am cerut doar 400. Iar dacă nu are bani acum poate să plătească în natură. A încercat o eschivă, cică să o trec pe caiet cu datoria, dar nu i-a mers.
Deci, azi e 1 septembrie din punct de vedere al calendarului sexual!
Un zâmbet major, needucat, ireal face că fața să-mi strălucească!
Mesaje.
Printre ultimele, dar nu atât de dese ca celelalte, sunt cei care după ce acceptă o prietenie îţi trimit un mesaj cu întrebare”Cine eşti?”. La două secunde după ce mi se acceptă prietenia.
Pentru asemenea momente am două variante. Ori îi trimit un CV complet şi o un eseu cu arborele genealogic ce se duce undeva până la Soliman Pasă, ori inventez o poveste pe care câteodată o cred şi eu.
Ultima oară când am primit întrebarea, am stat câteva secunde şi apoi am scris:
„Eu sunt, mama dragă,
De la luptă mă întorc pili… scuze, rănit”.
Aşteptam un răspuns, după ce a citit mesajul meu, de genul:
„De eşti tu acela, du-te înapoi,
„Şi adu o damigeană,
Să o bem amândoi!”.
Dar nu s-a întâmplat aşa. Doar un mesaj sec „Dacă îţi arde de glume, caută pe altcineva!” Şi uşa trântită în faţă!
Altădată mi-a încurcat cineva tastatura şi i-am răspuns „Gigi de Sculărie. Am venit să vă repar chiuveta”.
Mă tot gândesc la un text mai incitant, ceva care să creeze o stare misterioasă.
„Mă numesc Dudu Garibaldi, din Verona şi recrutez oameni în vederea instruirii lor în meseria de spion. Reprezint o mare agenţie de spionaj din… nu pot să spun țara până nu ştiu că vorbesc cu persoana potrivită pentru un asemenea post.
Caut oameni duri, cărora le lipseşte cu desăvârşire simţul umorului, să nu fie nevoiţi să râdă la glumele seci ale duşmanilor ţării. Dacă sunteţi interesată de o asemenea propunere, trimiteţi un e-mail la adresa guramatiidetont@duriidefier.com.
Dintr-o primă evaluare a profilului dumneavoastră, îmi păreţi o persoană care prezintă potenţial naiv, care nu se lasă dusă de naşi uşor şi deţine o caracteristică unică”
Cred că am să încerc odată!