Spuneţi-mi Gigel. Sau Eustachiu Belafonte Clementin. Sau Inocenţiu Matrapazlâc. Sau pe numele adevărat Givan.
Atât de multe nume încât am uitat şi eu cum mă cheamă.
Acum câţiva ani, nu mai ştiu exact câţi, cu doar câteva articole şi fără nici o urmă de gramatică în buzunare, mi s-a strecurat în minte că aş putea naviga printr-o lume selectă, a celor ce scriu.
Înarmat cu o tastatură şi imaginaţie, ceva cuvinte pe care le articulam câteodată, am luat calea cuvintelor căutând acel ceva, mare şi alb, ce ar putea să-mi spună că ori sunt scriitor ori nu.
Nu trecuseră decât câteva articole şi trei înjurături când am descoperit un loc numit SuperBlog. Poate că mulţi nu au auzit de el, poate că mulţi veţi trece nepăsători pe lângă el, dar pentru mine a fost piatra de încercare, un loc numit speranţă.
De atunci, încerc să revin de fiecare dată, câteodată cu plăcere. Ca şi acum!
Pentru SuperBlog
Succes!
Multumesc mult!
Succes si tie, daca participi! 🙂
Am participat, cândva!
Cred ca trebuie sa fiu mai atent la cei care participa. 🙂
Succes, Gi!
Multai fain!
Stiu sigur ca o sa fi si tu printre participanti, asa ca, succes! 🙂
Mulțumesc 🙂 Sunt nr 2 pe lista înscrierilor 😀
Să fi putin mai sus la final! 🙂
<3 Mulțumesc 🙂
Succes !
Multumesc !
Succes si tie, daca particpi editia asta! 🙂
Multumesc !
Bafta!!!
Mulțumesc mult! 🙂
Felicitari Gi, i ar place sa citesc mai multe povestioare, sunt amuzante,interesante, si relaxante