7 stări

Cum vara îşi etalează ultimele stări de lascivitate, părând uneori că nu vrea să place, toamna se instalează cu greu. Câteva castane căzute în drum şi alei cu frunze îngălbenite, mă poartă spre idea că este toamna.
De-abia aştept să dau iama în şifonier şi în sertarul cu ciorapi roz, să-mi etalez colecţia de haine preferate de toamnă.
E anotimpul ce goneşte pantalonii scurţi, slipul şi sandalele, lăsând creativitatea să se joace cu mintea şi trupul meu. Ca să nu mai zic, că toamna mi se întâmplă cele mai bizare chestii.
Stau şi mă întreb, ce anotimp îmi mai dă şansa să port ghetele Mustang de culoarea calului sălbatic, din piele întoarsă şi cu o talpă stabilă de simţi că poţi învârti pământul sub picioare, cu geaca Brave Soul cu glugă strânsă cu şnururi, cu căptuşeală şi aceiaşi culoare asortată cu ghetele?!

Nici unul. E momentul meu de toamnă târzie când pot să fiu eu, cel sensibil şi iubitor de frumos, care-mi aduce satisfacţie şi mă face să simt dorit.
Când le-am achiziţionat de la Answear.ro, era mijlocul primăverii şi, cum nu se întrevedea o purtare a lor prea curând, curiozitatea m-a făcut să le port prin casă câteva zile, să pot admira felul cum cad pe mine, cum se îmbină cele două culori tomnatice. Când treceam prin faţa oglinzii îmbrăcat aşa, mă opream câteva secunde să mă admir. Îi spuneam tipului din oglindă, aproape declarativ „Ce bine arăţi!”. Îmi răspundea pe acelaşi ton „Şi tu!”. ” Ce program ai mâine?! Ieşim la o cafea?”.
O altă piesă pe care aşteptam cu nerăbdare să o port şi pentru ca vara să nu plece cu mâinile goale, pentru sfârşitul ei am o pereche de pantofi cu găurele, ce lasă aerul să circule liber. Întotdeauna combin perechea de pantofi cu găurele cu o pereche de blugi Levi’s, Regular Fit, cu talia regulată pentru puţinul din burta mea şi năsturei pentru închiderea şliţului. Prefer năstureii la închidere, că de fermoar mi-e teamă.
Sfârşitul toamnei, când cele două anotimpuri, toamna şi iarna, par să se certe pe vremea rece, este rezervat celor mai delicate piese ale vestimentaţiei mele.
Îmi pun în picioare ghetele din piele Gant, cu talpa sculptată şi cu un interior ce-mi face piciorul să se simtă mai confortabil decât s-a simţit vreodată, fapt ce îmi dă o încredere enormă în mine, arunc peste mine geaca Diesel, ridic gulerul doar cât să creeze o anumită impresie de siguranţă şi senzualitate şi mă bucur de umplutura cu puf și pene, când ploaia încearcă să cadă molcomă pe străzi.

Stau şi mă întreb dacă haina face pe om sau omul dă o anumită strălucire vestimentaţiei, pentru că mi se întâmplă lucruri destul de ciudate toamna. Dacă pe timpul verii îmbrăcat cu pantaloni scurţi şi un tricou obişnuit nu mă baga în seamă nici măcar femeia de serviciu din blocul meu, ba chiar nici nu mă observa când trec pe lângă ea şi dă cu mopul peste sandale de parcă nu aş exista, toamna se schimbă lucrurile radical. Când trec pe lângă ea, femeia de serviciu, îmi zâmbeşte lasciv, îmi face cu ochiul şi mai are puţin şi face un dans la bară folosind băţul mopului.
Pe stradă mi se întâmplă lucruri şi mai bizare. Trec printre picături îmbrăcat ca de toamnă cu vestimentaţia de la Answear şi primesc în afară privirilor admirative, zâmbete, sărutări imaginare cu limba scoasă lingând buza de jos, mici semne obscene pe care încerc să le traduc şi nu reuşesc să le desluşesc, culminând cu expresia unei doamne în vârstă ce-şi căra cele de două săcoşi de gogonele luate la ofertă „Ah, ce ţi-aş face păpuşel! Vaai, păcătoasă mică ce sunt, la ce mă găndesc!”.
Încerc să le explic colegelor că am deja destule eşarfe cât să fac o colecţie şi că nu ar trebui să facă coada la biroul meu pentru a-mi face un dans în poală în timp ce sunt învăluit în parfumul eşarfelor.
Ce-mi faci tu mie, Answear?!