Vasilică

Din balcon lumea părea altfel. Mai bună, mai dreaptă, mai fără de răutăţi. Când priveşti de sus, vezi totul curat…
– Ce faci? Iar fumezi şi reflectezi? Toată ziua stai în balcon şi fumezi. Barem ai face ceva util cât stai acolo. Dar nu, domnul meu priveşte la lume şi îşi închipuie cine ştie ce! Noroc cu mine că s-ar duce pe apa sâmbetei, a duminicii şi cine ştie ce altă zi, căsnicia asta. M-am săturat!
– De ce te-ai săturat, draga mea?
– De tot, de apartamentul ăsta, de vecinii ăştia intoleranţi şi bădărani, de problemele care apar mereu şi de faptul a nu te interesează nimic. Te interesează că adineaori a fost la noi vecinul de sub noi să spună că iar îi picura pe pereţii de la baie?
– A fost?!
– Da, a fost! Dar nu, domnul nu se deranjează nici măcar să asculte soneria, ca nu cumva să-i amestece reflecţiile! Sunt sătulă de blocul ăsta, de vecini… ieri când am venit de la muncă şi ajunsesem la etajul 1, l-am văzut p-ăla de la parter cum se uita sub fusta mea. Stătea lângă scara cu ochii mari şi zâmbea ca un idiot. Nu mai suport, nu mai suport!
– Aaa!
– Da! Şi tu stai acolo şi nu spui nimic! Doar fumezi şi reflectezi. Ia încearcă să reflectezi la ideea să ne mutăm la casă?! Că, gata, m-am hotărât, vreau să ne mutăm la casă! Nu mai vreau să aud de spaţiu comun, nu mai vreau să aud de şedinţe de comitet, de scară, de adunări de bani pentru cine ştie ce reparaţie, nu mai vreau să se uite cineva după mine când vreau să intru în casă, nu mai vreau să prind nici un picior de vecin la uşa mea să se plângă de zgomot sau că dau muzica prea tare. Vreau la casă! Vreau să am o grădină de flori unde să mă retrag în linişte, să mă pot regăsi printre flori… Tu auzi ce spun eu sau doar fumezi?!
– Aud!
– Şi nu spui nimic, nu iei nici o iniţiativă, nu te preocupă ceea ce ţi-am spus?!
– Ba da!
– Şi nu mă întrebi cum să facem, unde să ne mutăm, dacă e să luăm pământ şi să construim noi casă?! Chiar nu te interesează nimic din asta, doar stai acolo aşa degeaba?!
– Nu stau degeaba. Fumez. Şi reflectez.
– Tot eu să mă gândesc la toate! Mototol te-a făcut maică-ta! Măcar sună şi tu la numărul ăsta!
– Şi dacă nu răspunde?
– Offf! Da că sun eu! Alo, Vindem-ieftin.ro?
– …
– Domnule dragă, eu vreau să mă mut la casă. Şi să-mi spui dumneata ce-mi trebuie! De la început până la sfârşit.
– …
– Asta am spus şi eu, că vreau să-mi fac o casă şi să ştiu de unde încep.
– …
– Aveţi grup dedicat pentru V.I.P-uri? I-auzi, Vasilică, dacă vrem, putem fi V.I.P-uri! Doar eu, că tu…
-…
– Păi sigur că vreau şi proiect. Am nişte pământ la ţară, lângă vară-miu Grigore şi pe lângă el vreau să ridic o căsuţă pentru noi.
-…
– Nu mai vreau să umblu aiurea prin toate coclaurile şi magazinele.
-…
– Păi de unde să ştiu ce materiale, că e prima oară când vreau fac o casă. 3, 5, 7 categorii… nu mă ameţii! Tot ce-i trebuie unei case. De la temelia făcută cu beton la cifa, până la ţigla de la acoperiş.
-…
– Dacă vreau geamuri termopane?! Păi sigur că vreau. Domnule dragă, te las pe dumneata să decizi ce materiale de construcţii să alegi să fie o căsuța trainică, că eu în afară de apartamentul ăsta, altceva nu ştiu. Că nici Vasilică nu se pricepe…
-…
– Vasilică, bărbăţelul meu! Nu-l cunoşti încă, da’ la cât o să ne vedem, sigur o să-ţi placă de el.
-…
– Adicătelea pot să le comand online?! Auzi, Vasilică, cică nu trebuie să te mişti prea mult din balcon ci doar să deschizi laptopul şi să comanzi online.
-…
– Să văd, ce?!
-….
– Recenzii video?! Şi dacă mă uit la ele, mă faceţi V.I.P.-a?! Las’ că-l pun pe Vasilică să se uite la filmuleţe cu cei care au apelat la voi şi le-a plăcut, că aşa afla omul multe despre voi, că mie mi-a spus vară-mea Didina de voi, că anul trecut a apelat la voi şi… poate o văd şi pe ea în filmuleţe!
-…
– Aaa! Vasilică, de acum încolo stai de vorbă cu o membră V.I.P.
-…
– Dacă vreau, ce?! Să-l întreb pe Vasilică! Vasilică, tu vrei termosistem din polistiren Dalmatina?! A zis că vrea!
– …
– Ma’ băiete, tu mă răsfeţi cu atâtea nume de materiale de care nu am auzit în viaţa mea. Eu zic aşa, să vă ocupaţi voi de toate, că sunteţi profesionişti, eu vă arăt unde e terenul şi mă chemaţi când terminaţi, da?! Că uite aşa am şi eu timp să mai stau cu Vasilică al meu la taclale, că parcă a trecut o veşnicie de când nu am mai stat cu el de vorbă. Şi îl simt puţin amărât, aşa că las să vă faceţi treaba cum ştiţi voi mai bine.
-…
– Te pup şi eu!
Vasilică, da’ tu nu mai spui nimic? Că ai tăcut mâlc. Poate mai voia să ştie băieţandru acela câte ceva şi poate îl ajutai. Da, toată ziua stai şi fumezi. Şi reflectezi! Tot eu să mă ocup şi de asta. Da’ barem acum sunt V.I.P.-a!
– Doar reflectez, că am rămas fără ţigări. Mă duc să-mi iau. O să-mi fie dor de balconul ăsta!