Coltișorul meu de rai

Cel mai mult şi cel mai mult, când scriu, îmi place să stau la biroul meu, birou care se afla într-un colţişor de rai, aşa cum îmi place mie să-i spun, la întretăierea sufrageriei cu balconul. Un colţişor unde nu există curent, nu există deranj, nu încurcă pe nimeni, unde inspiraţia curge în valuri şi creaţia îşi găseşte rezultat în acest articol. Bine, articolul nu e cine ştie ce, dar măcar am încercat.
Seara, după ce treburile casei mă solicita la maxim, adică spălatul vaselor, aspiratul din două în două zile, iubit femeia, dacă e acasă, dacă nu e acasă iubesc pe altcineva, certat copilul că nu-şi face temele, mă retrag în colţişorul meu de rai.
Câteodată, când inspiraţia este desantata, mă uit la cele câteva piese care îmi fac locul să fie special. Nu-s multe, dar sunt alese de mine. Cu grija unui grădinar ce-şi aranjează plăntuţele cu migală şi dragoste, udându-le şi vorbind cu ele, le ating zicându-le că sunt cele mai frumoase piese care există pe suprafaţa pământului, le mângâi orgoliul şi le admir frumuseţea.
Biroul l-am găsit căutând pe Favi.ro. Stătea singurel într-un magazin, uitat de lume. Mi-au plăcut liniile lui şi forma ergonomică, culoarea caldă, familiară şi puterea de seducţie ce o are asupra mea şi, cred, că a fost dragoste la prima căutare. De când îl am în faţa mea, mă simt un om împlinit şi nu cred că mă voi despărţi de el niciodată.
Scaunul de birou a fost un cadou pentru birou. Am fost amândoi aşa bucuroşi când l-am găsit pe Favi.ro încât am stat îmbrăţişaţi câteva minute. În două zile stăteam pe el. Mi-a părut rău pentru scaunul vechi dar nu exista compatibilitate între el şi birou. Acum parcă suntem o familie.
Ca locul să capete amploarea unui colţişor de rai, am ornat spaţiul din jurul biroului cu tot felul de decoraţiuni care mai de care mai drăguţe şi mai atrăgătoare, inspiraționale. O figurină care reprezintă un bărbat şi o femeie sărutându-se, un exemplu statuar al modului meu de existenţa virtuală, un ghiveci de flori artificiale, ca o emblemă a profilului şi câteva firicele de iederă curgătoare artificială, dar poţi să jur că sunt atât de reale încât pot spune că am simţit mirosul lor.

Aici este locul meu de rai, aici am scris majoritatea articolelor mele, de aici vine şi pleacă tot aşa repede de cum vine, inspiraţia. Deşi aş zice că nu cred că pot scrie la fel de bine stând în altă parte, aş minţi, pentru că acest articol îl scriu stând pe patul unui spital de recuperare. De fapt ultimele patru articole le-am scris stând cu un ochi pe uşa de la salon în aşteptarea unei vizite.
Mi-e dor de locul meu, mi-e dor să simt mirosul orhideei sălbatice, să simt aromă de cedru din biroul meu, mi-e dor să simt curbura scaunul, felul în care îmi găzduieşte şezutul, felul în care îmi acoperă necesităţile.
Sunt atât de multe doruri! Chiar şi de Favi.ro mi-e dor. Ştiu că îl pot folosi şi de aici, dar doar de acasă pot face comanda, pentru că lucrurile găsite cu el, mă inspiră pentru a descoperi altele.