Primăvara

Se pusese pe un fotoliu să se odihnească. Nu ştia sigur dacă terminase sau era doar a treia pauză.
Se uită în jurul ei şi parcă ceva îi stătea pe creier, ceva ce o făcea să nu mai fie sigură pe munca ei.
Muncise de azi dimineaţă, de la răsăritul soarelui cu mici pauze de o ţigară şi câteva guri de cafea. Voia să-şi etaleze renumele de femeie gospodină şi nu voia să lase nimic la nelalocul lui.
Primăvara bătea la uşa insistent cu adieri fine de arome de zambile şi undeva într-un viitor nu prea îndepărtat, Paştele se pregătea să încânte.
Ar fi vrut să-şi dea seama ce este în neregulă. Mobila strălucea cu mici scânteieri ce făceau ca razele soarelui să-i atingă obrazul.
Îşi aduse aminte de perioada când muncise doi ani în Italia. O recomandase o bună prietenă, ce stătea deja de câţiva ani, pentru hărnicia ei şi pentru obsesia pentru perfecţiunea curăţeniei. Cei pentru care muncise, se arătaseră tare încântaţi de munca ei şi după câteva luni îi cumpăraseră câteva aparate de curăţenie Karcher. Doar pentru ea. Atunci se simţise completă, ştia că erau exact aparatele pe care le visase mult timp. În urma ei obiectele din vilă, chiar vila, parcă prindeau viaţa, căpătau o altă culoare, ca de primăvară, indiferent de anotimpul de afară. Era acel joia de vivre pe care-l simţea când făcea curăţenia care contează, când strecura aspiratorul multifuncţional pe sub mese sau pe sub mobila mare, când dădea cu aspiratorul pentru geamuri în loc să frece cu vreo cârpă. Se trezi gândind cu voce molatecă, „Ce viaţă!”.

Singur lucru de care îi pare rău, este că nu au lăsat-o să ia cu ea la plecare, nici măcar un aparat. Nici măcar mopul electric de care se ataşase mai mult decât trebuia, dormind cu el lângă tăblia patului. Într-o seară, din cauza unor mişcări neprevăzute, mopul alunecase peste ea. Nu s-a speriat ci l-a strâns tare la pieptul ei, aducându-i aminte de soţ.
Încerca să se ridice din fotoliul în care se afundase. Primele semne de oboseala îşi spuneau cuvântul cu tărie, afundând-o mai tare într-o dulce moleşeala şi câteva alte zeci de gânduri. Se bucurase de soţ câteva săptămâni de la revenirea ei din Italia, apoi el trebuise să plece în voiaj.
Prima dată când încercă să facă ceva curăţenie, parcă nimic nu mergea. Îi lipseau uneltele, aparatele. Îi spusese că nu se simte ea şi, atunci, el se oferise să o ajute. A fost cel mai frumos moment de iubire dintre ei.
Mişcările lor semănau cu un lan de maci, în bătaia unui vânticel, când toate se unduiau în acelaşi timp. Se simţeau cei mai norocoşi oameni avându-se unul pe celălalt.
Poate că trăirea aceea de a fi unul lângă celălalt a fost un moment declanşator când el, cu privirea plină de iubire, o stropise primul cu spray-ul pentru geam, râzând cu soarele pe chip. Ea, înţelegând momentul, aruncase cu cârpa de şters praf după el, împrăştiind praful prin toată casa. El, cu zâmbetul încă, o făcu să simtă din plin iubirea, cu un smoc greoi de ziare făcute grămadă din care încă se mai scurgeau zoaiele de pe geam.
Râdeau şi se simţea iubirea dintre ei.
Se alergaseră prin casă făcând tot felul de năzbâtii. Ea, din dragostea eternă ce-o cuprinse văzându-l alergând bezmetic, îi trase un mop bine îmbibat peste faţă, ceea ce făcuse ca el să arate ca un haitian plângând. Nu voia să fie mai prejos de iubire, aşa că o alerga cu aspiratorul prin casă, până o prinse într-un colţ şi îi băgase ţeava aspiratorului între picioare. Cu aspiratorul mergând.
” Ce înseamnă dragostea!” se trezi din nou cugetând în amintirea momentului.
Ceva nu era bine şi simţea parcă praful de pe canapea că-i face în ciuda. Dăduse cu aspiratorul pe acolo, dar undeva în sufletul ei, simţea cum praful îşi bătea joc de ea, aranjându-se astfel încât să iasă un cuvânt „Sîc!”
Trebuia să se ridice. Uşa de la intrare zbârnăia de bătăi. Un curier o puse să semneze pe o bucată de hârtie şi se trezi cu ditamai cutia în faţa ei. Un şnur roşu şi unul alb cuprindeau cutia, iar la capătul curcubeului, lipit de nodul în formă de floare, un bileţel. „Pentru primăvară din tine!”. A fost o reacţie instanta şi un oftat prelung când citii pe cutie, „Karcher”.
„Îmi trebuie o ţigară”