Dacă..!

Soarele se aciuase printre cei doi nori, lăsând să treacă câteva raze ale dimineţii.
Una dintre ele îl trezi pe Franke, cuptorul încorporat nou nouţ, smart, după specificaţiile tehnice ce stăteau bine mersi în cartea tehnică. Acesta căsca larg ochiurile, mângâiate prin geamul capacului de raza de soare, clipoci mărunt din display-ul electronic şi se uită curios în jur.
– Unde… unde sunt?!
– Hei! S-a trezit Franke! Frankeeee Smart Boy, bine ai venit printre noi!
Se auzi un zumzet de tacâmuri zgâlţâite şi uşi de sertare trase cu grijă, ca semn de bucurie.
– Bine ai venit, băiete! De când te aştept! Vreau aburi, vreau aburi, trăiesc pentru aburi! Pot să spun că, sug aburi?!
– Poţi să spui orice, Hota Franke! Îi răspunse dulapul.
– Ştiţi, faptul că Smart Franke s-a alăturat comunităţii noastre, îmi dă o stare de… bucurie intensă. E în aer o stare plăcută… mie îmi place Smart Franke. E drăguţ. Cred că m-am udat.
– Tu te uzi mereu, Marie! Încep totuşi să cred că este foarte posibil să ai vreo scurgere pe undeva. Ce-ţi face bateria de bucătărie, Marie?
– Ce ştii tu, Burt! Ai toate încorporate în tine şi nu simţi nevoia de apropiere.
Chiuveta Franke Marie închise robinetul şi gâlgâi a supărare din sifonul de scurgere.
– Hei, lăsaţi gălăgia, că acum vin stăpânii pentru micul dejun! De undeva din mijlocul bucătăriei, vocea gravă şi hotărâtă, aproape ca un nechezat de roib cu pletele în vânt, a lui Franke Senior, îi făcu pe toţi să tacă.
E cel mai frumos moment şi nu vreau să-l pierd din cauza voastră. Voi aţi observat ce frumos se poartă unii cu ceilalţi? Multe mi-au fost date să le văd la viaţa mea, chiar şi un blat greu ce-mi atârna pe cele patru picioare de mă face să mă simt cu 100 de ani mai bătrân, da’ ca ce am văzut la ei, prea puţin se întâmplă. Drăgălăşenii şi iubire cât cuprinde. Mai ales cea mică, ca atunci când a încercat să facă ea clătite şi a împrăştiat faina peste tot, de te-a făcut să strănuţi de câteva ori, nu Maris, dulapul meu drag?! Zici că uneori bucătăria este centrul universului lor şi cu fiecare zi petrec mai mult timp aici. Suntem… acasă, asta e tot ce contează!
Acesta aprobă din uşa dulapului de sus din stânga, clătinând de câteva ori balamalele.
– Acum că a venit şi Franke Smart- Franke Boy, nu fi trist, că a încercat Jenny, plita, să te suplineze. A reuşit într-o oarecare măsură, dar tu eşti complet- suntem o echipă şi ne vom comporta ca o echipă. Să dăm din noi ceea ce se aşteaptă şi poate mai mult.
– Franke senior, e adevărat că în fiecare seară de când ne-au mutat aici, cei doi vin şi se urcă pe tine şi…?
– Nu vreau să vorbesc despre asta!
– Vreau abur, simt nevoia de abur, altfel mă usuc! Sug abur…
– Ştim!
Franke Senior lua aceiaşi mine gravă şi exclamă cu ardoare.
– De unde venim noi?!
– De la Franke electrocasnice!
– Atunci, să ne comportăm ca atare!
Din capătul bucătăriei, o uşă se întredeschise discret.