Scepticul

Cel mai simplu mod de a nu mai arunca banii pe geam, este să nu cumperi.
O tandră filozofie pe care Conul Jorj o exprima ori de câte ori avea ocazia. Şi ocazii erau cu duiumul. Parcul era mereu plin de oameni şi mereu găsea pe cineva care să-l asculte. Tineri, bătrâni, femei, bărbaţi, câteodată şi copii care-şi lăsau căluşeii de lemn şi zânele păpuşi să zburde libere prin frunzişul copacilor, doar să-i asculte filozofia şi despre depozitele de bani care se acumulau în buzunarul lui, până acolo încât buzunarul îi devenise neîncăpător.
– Hei, dar să nu credeţi că nu cheltui, că organismul ăsta unicelular trebuie hrănit şi el, cu mâncare, trebuie îmbrăcat şi părul asta menţinut într-o stare de perfecţiune chiar dacă pălăria asta mare îmi acoperă jumătate din el.
Ca exemplificare, îşi dădu pălăria jos într-un simulacru de salut. Cei strânşi în jurul lui, se mirau cât de bine îi stă părul şi cât de strălucitor este, de parcă acum îl scosese din baia de aburi.
Îşi continuă tirada într-un cor de priviri admirative.
– … dar totul se găseşte în limită şi fără excese şi cumpărături inutile. Cu strictul necesar trăieşti o viaţă colorată.
De pe o bancă ce străjuia intrarea pe aleea mare, colţ cu lampadarul ce nu lumina niciodată, cu toate că serviciul de la primărie care se ocupa cu parcul, încercaseră de nenumărate ori să-i descopere secretul de a sta stins mereu, un domn, pe al cărui umăr o frunză se grăbi să cadă, deşi toamna era departe, probabil desprinsă din ciocul vreunei păsări zburdalnice, îl privi cu mirare şi admiraţie fictivă.
Auzise de Conul Jorj şi de poveştile lui cu economisirea şi banii strânşi aiurea şi se întrebă dacă undeva viaţa îi trecuse razant pe la lavalieră şi uitase că nu suntem doar mâncare ponosită într-o veche taverna de pe strada Ploii de la marginea oraşului, haine stinse de căldura noului şi păr tuns în faţa oglinzii.
Se cufundase în lectura unei cărţi cu un început de sfârşit neprevăzut şi, cu toate că şi-ar fi dorit să găsească finalul perfect al cărţii, închisese cartea şi se apropie de banca Conului Jorj.
– Adevăr grăieşti Coane! Cuvintele tale sunt ca un râu de înţelepciune cu favoruri făcute vieţii. Dar, dacă ţi-aş spune că poţi să ai toate, nu chiar toate, dar şi să economiseşti în acelaşi timp?!
– Fugi de aici, monşer! Aşa ceva este indubitabil de imposibil! Ce grozăvie! Ce monstruozitate poţi să scorneşti! Monșer, cu tot respectul pe care îl datorez unui domn cu o pălăriei aşijderea cu a mea, dă-mi voie a spune că aşa ceva contravine legii firii. Atunci când dai bani, îi dai de tot, nu poţi eschiva acest lucru. E atât de simplă filozofia mea, #farabaniaruncati, încât şi eu mă mir de ea.
Pălăria domnului cu degetul pus ca semn de carte la ultimele pagini ale cărţii, se arcui pentru o clipă, sau aşa li se păru celor prezenţi care-l priveau cu o oarecare indignare că îndrăznise să contreze o simplă şi eficace filozofie de viaţă. Un murmur abia auzit, se plimba nestingherit printre cei prezenţi.
Dar domnul cu pălărie precum a Conului Jorj, nu se lăsă înduplecat de murmur şi încercă o nouă abordare.
– Coane Jorj… dă-mi voie a-ţi spune pe nume, că tare e plăcut la zicere, ce înseamnă viaţă?! Un lung şir de mici bucurii venite din te miri ce pofte răsărite din te miri ce stări. Acolo vezi o prăjitură cu numele tău trecut din frişcă, dincolo te întâlneşti cu o carte ce-şi strigă cititorul, printr-o dugheană cu vedere la bulevard stă o pălărie nouă, lustruită cu dorinţele tale, o masă la Capsa e tocmai bună de servit acasă, că acum chelnerii ţi-o aduc la botul calului, o pereche de încălţări nechează ca un roib atunci când treci cu teamă pe cealaltă parte a străzii şi nu bagi în seamă că tânjesc după picioarele dumitale, o minge dansează singură în aşteptarea nepotului şi parcă ţi-e dor să-i vezi zâmbetul când se bucura de darul bunicului, părul des îţi flutură mai bine pe vântul mării când vrei să simţi ce înseamnă aventură… toate astea şi multe altele înseamnă viaţă. Cum iubirea nu o poţi cumpăra decât la colţul străzii şi cu banii înainte, îţi rămân toate celelalte.
Şi ce ar fi, dacă pentru fiecare bucurie dată, să primeşte o porţie zdravănă înapoi?! Iar pentru asta ai cashback. Cumperi ce-ţi aduce bucurie şi bucuria ţi se returnează.
De undeva din întunecimea unei vieţii terne, o luminiţă căpătase strălucire. Pe măsură ce creştea, stârnea  cu fiecare cută începutul timid al unui zâmbet.
– Şi cum zici că-i spune acestei grozăvii?
– Cashclub.
Pentru iubitori de cashback, puteţi descărca extensia de brownser aici sau google play aici.

Pentru Spring SuperBlog2021