Coh, coh!

Multă lume întrebă de inspiraţie, de unde vine, unde se duce şi cum se manifestă. E ca un curent de aer cald care mă gâdilă la ceafă şi atunci ştiu că e ceva ciudat în aer şi scriu.
Mai nou, sunt întrebat de Fares, cum fac rost de inspiraţia din viaţa de zi cu zi să fac alegeri naturale. Am găsit de pe piaţa neagră calupuri de inspiraţie, naturală, crudă şi nefolosită. Nu e mult, da’ îşi face treaba.
Pentru că am omis să fac comandă de produsele lor să le testez, am intrat în prima farmacie naturistă şi am luat un flacon de Plantusin pentru întreaga familie. M-am gândit că e un bun motiv să convoc o şedinţă la care să participe toţi membrii familiei mele şi să stăm de vorbă la un păhărel de Plantusin. Doamna de la farmacie m-a privit cu coada ochiului şi când mi-a înmânat flaconul, parcă eram la o ceremonie de decernare a unui premiu pentru cea mai bună alegere. Zâmbea şi cred că doar tiara şi muzica ceremonioasă lipseau să facă o reverenţă în faţa celui care a făcut o alegere de zile mari.
Pentru că nu am un etalon al alegerilor, că nu ştiu exact cât de bine face coadă şoricelului sau alta planta aducătoare de beneficii, mă las condus de instinct şi de recomandările altora. „Vezi maică, dacă te doare burta, ia nişte ceai de garofiţă şi să vezi cum dispare durerea!” sau „Te doare capul, vrei să scapi de el?! Încearcă ceaiul infuzie de rădăcină de cucută! E preferabil a se consuma cu puţin zahăr pentru îndulcirea senzaţiei de moarte cruntă” sau „Pentru dureri musculare, bea ceai de muşeţel. Nu îţi face mai nimic, dar barem eşti calm şi priveşti cerul cu alţi ochi” sau îmi spune soţia dacă sunt cumva cu probleme la scaun „Să-ţi facă mami un ceai de mentă?!”. O las să-mi facă un ceai de mentă şi, în timp ce sorb din pahar lichidul fierbinte, mă freacă pe burtică să-mi treacă diareea.
Cu comoara în sacoşă, încă pe drum, am trimis mail-uri de convocare către ceilalţi doi membri ai familiei „Capul familiei vă solicită prezența în sala de conferinţe, adică acolo ne îmbuibăm cu mâncare, pentru o şedinţă de urgenţă cu urmări pozitive, benefice stării de bine a sănătăţii familiei”. Soţia mi-a trimis un răspuns scurt, cu un emoticon cu degetul ridicat, iar băiatul un mesaj în care îmi spunea că datorită unor reţineri impuse de o instituţie care-l terorizează, şcoala, s-ar putea să întârzie.
Aşa că atunci când am început şedinţa, eram doar eu cu soţia. I-am pus un păhărel în faţă şi i-am turnat câteva picături de Plantusin. Roz, cu o savoare de vin roze, o consistenţă admirabilă şi un buchet ales din cele mai plăcute arome.
– Şi, ia zi tu, draga mea, ce mai faci?
– Tu nu cred că eşti normal de obicei, nu?!
– Hai, doar să petrecem nişte timp în familie, degustând din savoarea naturală în scopuri de prevenţie. Din cine ştie motiv, aleatoriu ales din neant, mâine poţi să începi să tuşeşti. Se întâmplă deseori. Eu ştiu pe cineva care azi era bine mersi, sănătos, zburda că o căprioară pe lanuri de grâu, iar a doua zi l-a călcat tramvaiul. Vezi?! Uite ce frumos arata! Culoare, gust şi un miros de-ţi vine să-l dai pe tot peste gât.
Ca să-i demonstrez că unele cuvinte nu sunt aşa goale cum par, am ridicat păhărelul şi cu o mişcare bine aleasă, am răsturnat conţinutul pe gât. Un întreg arsenal de simţuri s-au pus în mişcare creând o mică explozie în interiorul meu, provocând apariţia unui zâmbet de mult căutat.
– Hai, bea un pic, ia cu încredere din bogăţia naturii! Îmbinam utilul cu plăcerea.
– Da’ pot să ţi-l torn în cap?
Până să-i răspund, uşa de la intrare se deschide val vârtej şi fiul familie îşi face apariţia triumfător, cu satisfacţia copilului care a scăpat de şcoală pentru ziua respectivă şi cu gândul că trebuie să meargă şi mâine.
– Bine ai venit, fiul al familiei mele dragi!
– Tată, nu acum!
– Tocmai îi povesteam mamei tale despre cea mai bună alegere făcută în materie de natural. Hai, vino şi ocupă-ţi locul la masă, pentru o după amiază alături de cei dragi! Cred că eşti nerăbdător să stai cu nu noi şi să ne povesteşti despre minunata ta zi la şcoală, nu?!
S-a proptit în uşa bucătăriei, cu mâinile în şolduri, rucsacul încă pe spinare, privind când la chipul schimonosit al mamei lui care încerca disperată să scape de situaţie, când explozia de bucurie de pe chipul meu.

Lung, croşetând privirea în multiple direcţii, alungând orice temeri despre sănătatea mintală a părinţilor, de fapt doar a mea, şi folosindu-şi dreptul de veto, a exclamat
– Nț, nț, nț!
– Dar uite, am luat şi Plantusin! E ceea ce ne facem să stăm îngrămădiţi la masă şi să ne lăsăm duşi de plăcerea degustării. Chiar voiam să-i spun mamei tale că merge să-l pui şi în ciorbă, că e cu sfeclă. Avem un subiect de dezbătut şi o prevenţie de luat. Eu chiar mă întrebam, de unde acest nume, Plantusin! Puteau să-i spună, Plantusinil sau TusoPlantin sau Plantinotusin, dar au ales cea mai bună formula pe lângă extractele de plante din el. Ia fă puţin, coh, coh!
De lângă mine, soţia se pregătea să mă strângă de gât, cu zâmbetul pe buze.

Pentru SuperBlog2021