Domnul Smith se simţea dator faţă de primirea de care a avut parte în noul cartier când se mutaseră, pentru tot ajutorul primit, de aceea decretă către soţia lui şi pentru cei 4 vecini veniţi să-i ajute, că petrecerea de Halloween se va ţine la ei, invitaţii fiind toţi cei prezenţi precum şi alţi câţiva vecini ce au privit de pe margine.
Auzind ditamai comanda, doamna Smith se bucura de decizia luată de soţul ei şi un zâmbet de bucurie îi apăru pe chip.
Gândi în sinea ei că este cea mai potrivită ocazie să-şi pună în valoare cunoştinţele gastronomice, talentul de gazdă şi talentul de organizatoare, renume ce îl căpătase din celălalt cartier, de care se despărţiseră cu greutate.
Spera să facă o bună impresie noilor vecini, să-i impresioneze cu bucătăria ei voluminoasă, încărcată cu aparate Franke, de care era mândră şi despre care mereu spunea că nu talentul de bucătăreasa coace cozonacul, ci aparatura o face. Şi atunci când ai un arsenal de electrocasnice Franke la dispoziţie, bucătăreala devine artă şi plăcere.
Privind la soţul ei, care încă trata oaspeţii, îi trecu prin minte momentul când le achiziţionase şi o stare de uşoară melancolie o cuprinse, când văzu cuptorul Franke ce aproape că îi făcea cu ochiul, se gândea la bunătăţurile ce le va coace în cele trei sertare ale cuptorului… îşi revenii când domnul Smith o întrebă dacă are de gând să pregătească o surpriza pentru viitori oaspeţi.
– Desigur, dragul meu! Întotdeauna este loc de o surpriză.
Îi trecuse prin minte plita Franke peste care o să arunce o tigaie… dar nu voi a strica surpriză. Un fior lăuntric, de bucătăreasă desăvârşită, îi trecu razant peste emoţii.
Îşi continuă aranjarea farfuriilor, afişând un zâmbet larg, ştiind ce o aşteaptă, ştiind ce avea să facă.
Cu câteva zile înainte de petrecere, doamna Smith trecu pe la cei câţiva vecini cu care avusese o cât de mică intersectare şi îi invită oficial la petrecerea de Halloween sau, cum îi spunea ea, „petrecerea Franke”. Schimbă câteva cuvinte şi cu doamna Anderson, aceea bătrână acră de care-i spusese domnul John, vecinul cu două case mai sus şi nu găsi nimic acru în cuvintele și comportamentul ei. Pentru a-şi întări prezenta în vecinătate, o chema şi pe ea la petrecere, deşi doamna Anderson nu insistă să fie prezentă, ştiind că nu e agreată de mulţi vecini. Dar doamna Smith ştia să se facă auzită şi glasul ei cald şi rugăminţile solide o făcură pe doamna Anderson să accepte invitația.
În preziua petrecerii, doamna Smith luă maşina soţului, un SUV potrivit unor cumpărături ample, îi umplu portbagajul cu toate cele trebuincioase şi, pentru că mai găsi loc pentru câteva, luase decoraţiuni pentru sărbătoarea care se apropia pe lângă celelalte decoraţiuni ce-i făceau casa să fie luminată în miez de noapte, făcând cumpărături de câteva sute de lire, fapt ce-l făcu mai târziu pe domnul Smith să exclame puţin mirat „Cam costisitoare petrecere!”.
Dis de dimineaţă, doamna Smith ocupă bucătăria, considerând-o cartierul general al petrecerii. Agăţase ultimele ornamente de Halloween de uşa bucătăriei, ghirlande cu dovlecei şi capete de morţi zâmbind a bunătăţuri şi prinsese de uşă, pe interior, un schelet în mărime naturală, să poată simţi spiritul zilei. Cine ar fi intrat în bucătărie, sigur s-ar fi speriat de scheletul agăţat de uşă, la ieşire.
Îşi pusese șortul potrivit momentului, cu un dovleac gătit desenat pe el şi mângâie colţul cuptorului ca şi cum ar fi vrut să-l trezească. Îşi făcu lista cu ceea ce avea să gătească pentru petrecere, rulouri, plăcintă de dovleac, brioşe învelite în pansament făcut din ciocolată, biscuiţi cu ochi şi forme de păianjen… oh! Ce o să se mai distreze cei care vor gusta din ele. Aproape gândi cu voce tare, imaginându-şi chipurilor celor care vor pune mâna pe ele.
Atât de multe oportunităţi şi atât de puţin timp. Nu mai era timp de pierdut… poate puţin, să se bucure de chiuveta, în care vor sta la sfârşit toate farfuriile. Până şi acest moment îl adora, să spele vasele în chiuvetă. Atunci când văzuse pe https://www.frankemagazinonline.ro nu îndrăzni să-i cerea domnul Smith să ia şi chiuveta, deşi îi făcea cu ochiul. Totuşi, domnul Smith, simţind-o într-o stare de uşoară apoplexie privind ecranul, îi făcuse comandă de toată lina de electrocasnice Mythos, de la Franke. Avea de toate, chiuvetă Franke, cuptor Franke, sertar de încălzire, avea ceea ce visase.
Trebălui toată ziua şi cam pe când se aştepta să vină primi oaspeţi, soneria de la intrare dăngănii pentru prima dată în seara aceea. Cei doi copii veniţi cu colindatul îi mulţumiră domnului Smith pentru bomboanele oferite şi îi urară Halloween fericit şi o zbughiră spre următoarea casa.
Doamna Smith era în al nouălea cer. Îşi terminase treaba, toată bunătăţurile erau pregătite pe masa, iar masă îşi aştepta oaspeţii. Pe mijlocului ei trona surpriza de care domnul Smith făcuse referire, un tort în formă de dovleac. Parcă deja se auzeau clinchete de pahare ridicate, ovaţii pentru cea mai bună bucătăreasa şi râsetele din suflet venite din glumele ce ar fi urmat. Doamna Smith stătea pe un scaun şi savura momentul cu ochii intredeschiși. Zâmbea satisfăcută de muncă şi ajutorul din bucătărie.
Gândurile ei fuseră oprite de dăngănitul soneriei. Primi oaspeţi!
Sursa foto Frankemagazinonline
Pentru SuperBlog2021
1 thought on “Doamna Smith”