Pentru buna purtare şi dovedirea unor calităţi deosebite în muncă, directorul a hotărât ca şapte din ei să participe la un altfel de program de reabilitare. Nu se mai întâmplase aşa ceva de mult şi mulţi considerau că programul nu avea să fie un succes. Dar directorul era hotărât să nu renunţe la idee, idee inovatoare în tot sistemul, pentru că nimeni nu mai îndrăznise să facă asta.
De la înălţimea micului podium improvizat, ridicat în sala de mese, directorul îi spuse căpitanului Gavrilă, şeful gărzilor, să-i aducă pe cei şapte să le vorbească.
Era puţin emoţionat, nu pentru că le vorbea unor oameni, ci de impactul pe care-l va avea asupra deţinuţilor. Spera din tot sufletul că tot acest mic experiment de reabilitare să fie un succes, şi pentru că ceilalţi directori să nu râdă de el, cum făcuseră atunci când propusese meciuri de fotbal între închisori.
– Ah! Bine aţi venit, dragi mei! Poate vă întrebaţi de ce v-am adunat aici şi aveţi tot dreptul să vă întrebaţi.
Cei şapte, încadraţi de 4 gardieni, îl priveau pe director miraţi de situaţie. Nu se mai întâmplase ca o parte din deţinuţi să fie strânşi în sala de mese şi stăteau ca pe ace, crezând că nu poate fi altceva decât ceva rău.
– Aşadar, pentru că aţi dat dovadă de devotament faţă de sistem, pentru că aţi muncit pe rupte, pentru felul vostru de a vă comporta în timpul detenţiei, statul a hotărât să vă recompenseze. Şi cum altfel decât printr-o ieşire în aer liber şi sărat. Ca să nu lungesc suspansul, timp de şapte zile veţi participa la un proiect pilot de reabilitare care constă în şapte vizite la o salină artificială urbana. Ştiu că sunteţi nerăbdători, se vede pe chipul vostru, să aflaţi mai multe aşa că va lăsa să puneţi întrebări.
Din spate, timid ridicând o mână, Pilaf sparse gheaţa.
– Dom’ director, ce-i aia o salină urbană?
– Ma’, Pilaf, e un loc în care stai într-un aer sărat, inspiri aerul ăla sărat şi face bine la sănătate.
– Un fel de ocnă?
– Da’, ma’, da’ în oraş.
– Adică, o să muncim în ocnă, în oraș?
– Nu, Pilaf, asta-i frumuseţea. Vă veţi delecta cu o ieşire prin oraş, veţi simţi aerul de libertate trecând razant pe lângă voi şi vă veţi bucura de câte o o oră petrecută într-o cameră, nefăcând altceva decât să trageţi pe nas nişte aer sărat. Şi asta timp de şapte zile.
– Adică sunt unii în oraş care şi-au făcut ocnă în apartament?
– Da. Dacă mai aveţi întrebări…
– Dom’ director, vor fi şi femei acolo?
Arătând ca un Făt Frumos ieşit la pensie, Animalul îşi ridică în mână în semn de curiozitate.
– Ma’, Animal, de ce ai fost tu închis?!
– Pentru hărţuire sexuală avansată. Mângâiam orgoliul şi vanitatea femeilor, spunându-le că frumuseţea lor este hrana curiozităţii mele şi că strălucirea din ochi este o expresie care defineşte starea mea de extaz când le priveam, până când am dat de una care nu a crezut vrăjelile mele şi m-a dat în judecată când i-am cerut vreo 10000 de euro pentru o operaţie de cataractă.
– Să nu care cumva, atâta timp cât sunteţi acolo, să faceţi prostii, că următorul lucru care vă aşteaptă, va fi carcera. Vă purtaţi frumos, nu interacţionaţi cu altcineva decât cu gardieni, nu adresaţi injurii personalului, de fapt nici nu aveţi voie să vă uitaţi la cei de acolo, că mi-a fost foarte greu să-i găsesc. Nimeni nu a vrut să facă parte din acest program de reabilitare. Să ţineţi cont că aerul sărat e ca o terapie, un tratament.
– Domnule director, cine o să vină cu noi?
Mimând o ridicare din sprâncene mai voluminoasă decât ridicarea din mână, păstrându-şi oarecum o parte din nuri în spatele unei bandane legată într-o parte, Miţi se arătă curioasă.
– O să fie căpitanul Gavrilă.
– Mă bucură nespus că o să vină cu noi, că are o mare… alură.
De data asta îşi lăsase ochii în jos, sfioasă şi timidă.
– Miţi, cică sarea aia îţi strânge fundul. O să te faci virgină.
– Termină!
Ridicându-şi arma, căpitanul Gavrilă se adresă celui care a vorbit.
– Dacă mai vorbeşti neîntrebat, îţi sparg fata, Piramida!
– De parcă a mai rămas vreun loc nespart.
– Gata, gata, băieţi! De ce nu mă întrebaţi despre salină? Aşa poate aflaţi şi voi câte ceva, va mai educaţi. De pildă salina se numeşte Terra Salin, este în Bucureşti, se recomandă să faci 7 şedinţe pentru a simţi cu adevărat terapia. Salina are tot ce-i trebuie unei societăţi, grup sanitar…
– Eu am crezut că facem pipi pe sare şi că stăm în aburul ăla.
– Ai crezut numai prostii, Harpă! Nu mai spune lucruri idioate, că te retrag din program. O să fie mai mult decât interesant, o să vedeţi. O să aibă grijă de voi, căpitanul Gavrilă, să nu faceţi prostii când treceţi printre civili. Ai auzit, Animal?! Ca la tine fac referire, că eşti în stare să suceşti mintea vreunei femei de acolo…
– Ah, femei!
– Ah, căpitanul Gavrilă!
Din spate, Miţi simulă un leşin teatral, întinzându-se pe gresia sălii de mese în aşteptarea unei resuscitări.
1 thought on “Spre salină”