Anyoli

Două ceasuri până la miezul nopţii. Luna îşi arcuia razele în căutarea a două trupuri goale. Dincolo de oraş, departe de dezlănţuirea civilizaţie, un loc în care lumea uită pentru câteva clipe de iureşul vieţii, într-o cameră de pensiune, două trupuri îşi ofereau dragostea.
Îşi puse capul pe pieptul lui şi trase tacticoasă din ţigară.
– Sii că nu avem voie să fumăm înăuntru?
– Ştiu!
Împinse două rotocoale de fum spre zâmbetului lui. Îi lua ţigarea dintre buze şi îi întoarse rotocoalele. Un joc prelungind postludiul.
– Te-ai gândit vreodată că vom ajunge aici?
– Să fumăm sau să facem dragoste?
– Şi una şi alta.
Se foii cu părul ei creţ, mâzgălind pe pieptul lui fiorii, încercând o eschiva a răspunsului.
– Suntem aici, asta contează. În rest, nimic nu mai contează, doar că suntem aici, ne iubim nebuneşte şi facem câtă dragoste vrem.
Îi întinse ţigarea şi se rostogoli pe partea cealaltă, dând nas în nas cu… dansul.
– Deci aşa arată când e iubareţ?!
– Da. Are mândria lui şi o arata de fiecare dată când îl provoci. Iar tu îl provoci mereu.
– Hm! Ce ar zice acum dacă m-aş urca pe el?
– Aş zice să-l întrebi, dar sunt sigur că răspunsul îl ştii deja.
Printr-o oareşce coincidenţă, chiar în acel moment, luna reuşi să scape de cei doi nori ce o şicanaseră ţinând-o departe de jocul dragostei. De bucurie, luna îşi lăsa razele să mângâie spatele femeii, ce-i prinse picioarele bărbatului între coapsele ei, mişcându-se în ritmul rotocoalelor de fum.
– Stai aşa!
– Aşa… cum?!
– Aşa cum eşti acum. Am un cadou pentru tine.
– Cam nepotrivit moment pentru un cadou. Nu poţi să mai aştepţi?
– Nu! Te asigur că lucrurile vor deveni mai intense.
Se întinse spre noptieră, deranjând un pic ansamblul corpurilor, trase sertarul din care scoase o cutiuţă.
– E pentru tine. Te rog să-l primeşti!
– Hm! Să vedem despre ce este vorba şi dacă merită aşteptarea. Ce e?
– Un pandantiv. De la Anyoli.
– Pentru mine?!
Deschise cutiuţa şi obrajii îi deveniseră şi mai îmbujoraţi decât erau.
– Cred că e cel mai frumos cadou pe care l-am primit în ultimii ani. Mulţumesc mult, iubitule!
– Stai, că mai e ceva!
– Oare poate să fie mai de atât?! Mă copleşeşti!
– Deschide-ţi telefonul şi caută în magazinul Google play aplicaţia Anyoli şi descarc-o!
– Mă faci curioasă!
După câteva momente de scotocire, reveni în poziţia iniţială cu telefonul în mână, butonând.
– Acum ce fac? Am descărcat.
– Deschide aplicaţia şi apropie telefonul de pandantiv.
Secundele treceau în timp ce ea privea telefonul. O linişte se instalase între ei în timp ce ea ascultă mesajul din telefon. Inestimabilă stare, să iubeşti în timp ce plângi. Câteva picături de iubire îi coborâră din ochii, udând pomeţii, ajungând până în colţul zâmbetului.
Se lasă peste el, sărutându-i gura, ochii, sărutând chipul ce o făcuse fericită, zâmbetul ce-i stăpânea raţiunea, ridicând iubirea la rangul de artă.
– Ştii, nu am iubit niciodată până la tine. Poate că nu a ştiut să iubească, poate că a considerat căsnicia doar ca o formă de a împărţi viaţa, dar în cei 20 de ani petrecuţi cu el nu am simţit niciodată că mă iubeşte. Tu, mi-ai dăruit zâmbet din prima zi! De asta te iubesc, doar pentru că mă iubeşti aşa cum sunt, pentru simplitatea lucrurilor care ne leagă.
– Te iubesc! Habar nu am ce o să fie mai departe, dar vreau să mă bucur de fiecare clipă cu tine.
– Acum, eu am un cadou pentru tine!
Unduirile ei împrumutau inimii un ritm nebunesc. Îşi apropie inima de inima lui, sărutând în calea ei, fiecare zâmbet, fiecare cută, fiecare fir de fior izvorât din punctul culminant. Rămăsese împietrit în pat, privind la tavanul ce parcă se apropia de el, cu inima încă păstrând din mişcările ei. Ea, se lăsase într-o parte cu gura larg deschisă căutând dramul de picături de aer.
– Eşti minunată!
– Ştiu! Tu mă faci să fiu aşa.
Poate că ar fi continuat discuţia, dar fiecare din ei, caută gura celuilalt sorbindu-se reciproc din căldura buzelor.
Dacă ar fi continuat discuţia, el i-ar fi spus despre lănţişoare cu pandantiv şi despre bijuterii cu stocare inteligenta de la Anyoli şi că totul este inovativ şi că nu sunt numai pandantive ci şi alte bijuterii care aduc bucurie, zâmbet şi tehnologie. Sper să-i fi spus totuşi că nu cumva să se laude cu el şi cine ştie unde s-ar fi ajuns.