Audiobook

Trenul se pregătea să plece, aşa că mi-am luat ochii de pe gară şi i-am pus pe Vasile.
– Citeşte, Vasile! De la început, cu intonaţie.
– Capitolul 1. La începuturi. Big Bang. Prin definiţie, primul început a fost- mai mult sau mai puţin Big Bang-ul…
Cuvintele începuseră să curgă odată cu mişcarea lină a trenului, amândouă lăsând câte o urmă în mintea mea, îmbogăţind odată cunoştinţele şi privind la gară în care lăsasem o grămadă de amintiri.
– Ia dai două pagini înapoi şi reciteşte, că mi-a plăcut partea cu uşi şi balamale!
Lumina se aprinse în compartiment odată cu intrarea într-un tunel, iar Vasile stinse lanterna îndreptată spre carte.
În cealaltă parte a compartimentului, o doamnă impozantă prin prezenta cu pieptul scos la deal şi ochii pătrunzători din spatele unor rame destul de aurii, ne studia temeinic pe amândoi, scoţând din când în când câte un „pfff” delicat.
– Mă scuzaţi, domnule, văd că citiţi o carte! Mai rar, din păcate din ce în ce mai rar, am parte să văd oameni răsfoind o carte.
– Da, doamnă, aşa e.
– Sunt obişnuită să văd omul aplecat asupra foilor savurând cu nesaţ cuvintele uitat în adâncimea lecturii. Dar la dumneavoastră e totul diferit. Îl tot ascult pe acest, Vasile, şi nu-mi vine a crede ochilor ceea ce văd… şi aud.
– Vasile, eu ţi-am spus să citeşti mai încet că citesc şi alţii.
Îi zâmbesc doamnei, încercând să fac să pară ultima frază ca o glumă.
– A, nu despre asta este vorba. Sunt sigură că subiectul este destul de interesant, doar că prefer cartea să o simt în mână, să-mi şoptească din cuvinte şi să văd literele aranjate în râuri de fraze, să-i găsesc tâlcul ascuns şi să-i descânt înţelesul. Nu am mai văzut până acum acest mod de a citi cărţile, de aceea sunt uimită de situaţie.
– Doamnă, Vasile, este… cum să spun să fiu mai bine înţeles, un audiobook.
Trenul trecea sinuos, lin şi nepăsător urmărind un fir de apă printr-o zonă de câmpie. Fumul locomotivei cu abur trecea dintr-o parte în alta a compartimentului acoperind câteodată imaginea de dincolo de geam.
– … pentru că există o situaţie specială, nu am timp şi starea necesară să pot ţine o carte în mână, dar, totuşi, vreau să citesc. Nu vreau să-mi răpesc acest drept şi poate una dintre ultimele plăceri de care nu mă pot despărţi. Când am sunat la cei de la Editura NICULESCU şi le-am explicat situaţia, mi-au spus că pot alege orice titlu din lista lor, o listă destul de bogată, şi că îmi vor trimite pe cineva să citească în locul meu, făcând în aşa fel ca lucrurile să fie întregite, îmi vedeam de treburile mele şi în acelaşi timp „citeam” o carte. Este exact situaţia care-mi convine de minune.
Un catalog, o listă de cărţi şi o altă listă de unde puteam alege numele audiobook-ului. Asta am primit după discuţia cu editura. Există şi o secţiune specială, unde audiobook-ul ştie cartea pe de rost şi o recită din orice situaţie s-ar afla. Dar m-am gândit că este prea mult. Şi, Slavă Domnului, au cărţi pe toate gusturile, de la dezvoltare personală până la cărţi pentru copii. Partea cărţilor pentru copii nu are audiobook. Am ales o carte din categoria enciclopedii, Cartea Începuturilor, Un Elogiu Adus Creativitații Umane. Interesantă foc!
– Şi… vă citeşte tot timpul?!
– Da. Vasile, îndreaptă cocoaşa când se vorbeşte despre tine! Câteodată îl ţin lângă mine şi aproape că-mi şopteşte cuvintele, mai ales noaptea înainte de culcare. Şi nu mai mesteca ciunga când citeşti, că amesteci cuvintele!
E aproape ca un copil.
Doamna îşi mută privirea pe geamul compartimentului, lăsând imaginea de dincolo de el să-i acopere uşoară stare de mirare.
Trenul se oprise într-o gară. Impiegatul de mişcare ieşise în aşteptarea trenului şi zorea cei câţiva călători să urce mai repede în tren. Încercând să ajute o doamnă în vârstă îmbogăţită cu două paporniţe, îi căzu şapca şi scapă printre dinţi o înjurătură. Ridică paleta spre locomotivă şi trenul se puse în mişcare. Încet, ca un melc.
De dincolo de gară, vântul îşi făcea de cap cu câţiva ciulini rostogolindu-i prin praf, lăsând în urma lui un aer de primăvară ce încerca să-şi facă loc în lume.