Autor: La Gigel

Multă lume întrebă de inspiraţie, de unde vine, unde se duce şi cum se manifestă. E ca un curent de aer cald care mă gâdilă la ceafă şi atunci ştiu că e ceva ciudat în aer şi scriu. Mai nou, sunt întrebat de Fares, cum fac rost de inspiraţia din viaţa de zi cu zi…

Am un prieten. Am un prieten amator de pescuit şi de excursii montane. Nu l-am întrebat niciodată de ce această combinaţie de pasiuni, am văzut altele şi mai ciudate şi le-am luat ca atare. O dată la câteva luni mă invita într-una din excursiile lui. Îmi spune că este timpul „acela”, al bărbaţilor adevăraţi, care…

Dimineaţa pe la 5, 5 şi ceva, mă trezesc cu o poftă nebună de viaţă. Nu ştiu alţii cum sunt, dar pentru mine dimineaţa e ca un vulcan în erupţie. Mişun cu scopul clar de a face ochi, mimez un titirez nevrotic, trec prin baie în viteză şi mă opresc în balcon. Trag două ţigări…

Dimineaţa pe la 5, 5 şi ceva, mă trezesc cu o poftă nebună de viaţă. Nu ştiu alţii cum sunt, dar pentru mine dimineaţa e ca un vulcan în erupţie. Mişun cu scopul clar de a face ochi, mimez un titirez nevrotic, trec prin baie în viteză şi mă opresc în balcon. Trag două ţigări…

Când mă gândesc că totul a început de la „Sunteţi una dintre cele mai frumoase femei pe care a văzut-o în ultimi ani!”. Scris sincer, dintr-o suflare. A urmat o dragoste simplă, curată, improbabilă, imposibilă, ce a crescut ca o floare cu fiecare privire dintre noi. Era toamnă, spre târziu, cu puţine frunze rămase prin…

Cred că cineva mi-a acaparat toată imaginaţia, pentru că stau cu ochii în pătrăţelul de scris şi nu vine nimic, de parcă s-au dus toate ideile, toate scurtăturile spre comparaţii, spre ea. O iert că e, totuşi, pasională. De afară încă se mai aud rămăşiţele buldozerului ce a nivelat spaţiul verde din jurul blocului, o…

Ce ar putea să te scoată dintr-o stare de amorţeală, altceva decât un uichend petrecut la mare?! Şi nu orice mare, ci Marea Neagră şi nu singur ci cu un grup de oameni minunaţi şi nu oriunde ci tocmai în Jupiter, nu departe de urbea în care-mi duc traiul zilnic simplu şi curat, ca picătura…

Cel mai simplu mod de a nu mai arunca banii pe geam, este să nu cumperi. O tandră filozofie pe care Conul Jorj o exprima ori de câte ori avea ocazia. Şi ocazii erau cu duiumul. Parcul era mereu plin de oameni şi mereu găsea pe cineva care să-l asculte. Tineri, bătrâni, femei, bărbaţi, câteodată…

Răposata doamna Iusein, a fost o bucătăreasă desăvârşită. Prin mâinile şi degetele ei, curgeau mereu bunătăţuri gastronomice. Fie câte o scovergă parfumată cu ciocolată, fie câte o tavă de baclavale de-ţi venea să lingi şi degetele tale şi degetele ei, că-i rămâneau pe degete particule atomice de baclavale. Dar cel mai mult îmi plăcea când ne pregătea…

Se luminase de ziua. – Ce citeşti? – O carte. – Ce carte?! Se trezise şi mă urmărea de ceva timp. Trăsese cearşaful ce o acoperea dezgolindu-şi pulpele. Pentru câteva clipe privirea mi se pierdu printre cutele cearşafului, atras de frumuseţea pulpelor ei. O piele fină, albă, delicată transformată în atracţia privirilor mele. Nu i-am…