Cel mai mult în pauza asta de câteva zile caniculare şi nopţi toride, mi-a plăcut când s-au căsătorit Maricica şi Petronel. Cei doi porumbei fericiţi ce s-au iubit platonic în spatele Căminului Cultural. Pentru ea a fost prima dată, fiind ocolita sistematic de orice urmă de dragoste, sex sau altă formă de copulaţie din cauza…

Ziua 21 A venit la prima oară şi a trebuit să se aplece să încapă pe uşă. De fapt mai mult s-a împleticit prin pragul uşii. La o primă vedere depăşea cu uşurinţă vreo 140 de kile. A reuşit cu chiu cu vai să ajungă până în dreptul patului trecând prin resturile dulăpiorului în care-mi…

Cald! Undeva în bar un termometru sigur arăta cald iar pentru începutul de iunie era cald. Foarte cald. Cei trei muşterii ai barului „La tejgheaua lustruită” se aciuaseră în umbra copertinei, căutând să scape de razele unui soare darnic. Pe o masă, într-un colţ departe de primul fir de lumină, parcă ascunşi oricărui vizitator, epuizaţi…

Pe când aşteptam stând cocoţaţi pe o bancă în aşteptarea unui microbuz numit dorinţă, chiar în razele soarelui ce adia a mângâiere matinală, între doi colegi hâtrii dintre care unul din cu dimensiunea unui stadion arhiplin căruia îi spuneam Fane Babanu’, se apropie de noi o femeie. Cam aşa la vreo 35 de anişori, cu…

Ziua 1. Hei, nici chiar aşa, e doar o zi. Ziua 3. E o zi că oricare alta. Normală. Ziua 7. În mod normal după trei zile de lipsă încep să-mi tremure mâinile. Azi am simțit un tremur ușor al degetelor, ca o de furnicătura intensă în burice. Ziua 10. Tremurul a crescut. Degetele încearcă…

Viaţa e ca o reacţie imaginare a cuvintelor. Literele se aşează una după alta, creând curgeri continue cam cum viaţa îţi aşează poveştile ei. Stau şi mă întreb când am devenit atât de tributar sentimentelor! Cam atât despre purgatoriul stărilor. Să trec la lucruri mai serioase, mai de Doamne ajută şi cu adevărat importante. M-am…

„Traim intr-o lume defecta in care nu fizicul este defect, ci sufletul.”   Anonim inca in viata

Ca în fiecare zi de week-end sau aproape în fiecare zi de uichend, cum fac ochi, animalul sare pe mine să-l scot afară. Mă linge pe faţă, se învârte ca un titirez electric şi dă din coadă la primul semn al trezirii mele. – Ai răbdare lighioană, să mă spăl de faţă şi să mă…

Când se trezi, Jana avu un moment de reflecţie. Se plimba prin cameră în căutarea unui punct de sprijin. Nu mai era la tinereţe iar lucrurile tindeau să se mişte mai repede decât putea ea să reacţioneze. Îşi regăsi puţinul sprijin în chiuvetă de la baie. Lasă părul vraişte şi doar aruncă o palmă de…

Tanti Elisabeta. Sau mamaia de la 1. E singură. Adică nu e chiar singură. Are un băiat la casa lui, momentan plecat prin străinătăţuri. Nora nici n-o bagă în seamă. Când mă prinde la intrarea în bloc îmi povesteşte toate cele. La cei 75 de ani e încă vioaie, doar picioarele i se obosesc atunci…