Stând cu picioarele jumătate în apă, Tamara strigă la mine. – Gi, hai la apă! Tamara era o unguroaica focoasă, din Oradea, de 17 ani, cu părul lung creţ şi nişte ochii lucioşi, care se descurca mai greu în limba romană. Asta nu ne împiedicase să la atingem, cât părinţii ei erau la masă la…

Pe mine mă cheamă Mihai. Am 15 ani şi fac parte dintr-o familie mare şi fericită. Mai am o soră, Andrada. Are doar 10 ani. În fiecare zi, ori mama ori tata, ne duc la şcoală. De două săptămâni de când a început şcoala, în fiecare zi, la ora 7 şi jumătate, urcăm în maşină…

A venit iarna. Nu ştiu exact ce implică asta, dar ştiu că soţia intră în fibrilaţii imediat ce toamna îşi ia rămas bun de la noi. Încă de prin octombrie, se precipită, se agită şi intră într-o stare de bulversare. Ştie doar că trebuie să-şi protejeze pielea, să protejeze micul ecosistem al pielii, unde, după…

Cei de la carte cu personalitate mi-au dat ocazia să fac o analiză a cadourilor date de-a lungul vieţii. A trebuit să intru adânc în lada cu amintiri să găsesc ceva. Am ajuns la uimitoarea concluzie că nu-mi place să fac cadouri. Cu greu am găsit în trecutul meu momentul ultimului cadou oferit, o pereche…

Soarele se mai ţinea în câteva raze când ajunse la bar. Era linişte, doar câţiva muşterii ce rămăseseră de la ultima dezbatere de ieri, fumegau pe marginea alegerilor în agonia aburilor. Se pusese la o masă aproape de bar, lângă Haralambie, să nu fie nevoit să ţipe prea tare după el. Rămăsese cu o durere-n gât…

S-a întâmplat sâmbătă. Cam pe orele amiezii mă trezesc cu un ţârâit la interfon. – De la curierat sunt. Aveţi un pachet. – Ce pachet? – Ăăă! Scrie aici, de la Meli Melo. – Dar eu nu am făcut nici o comandă de la Meli Melo! – Vă înţeleg, dar scrie numele dumneavoastră pe pachet….

Stăteam la o teresă undeva în centrul micului orăşel de provincie, cu o cafea în faţă, privind la forfota matinală a unui oraş ce pulsa la capacitate maximă. Îmbrăcat lejer cu o cămaşă cu mâneca scurtă peste care pusesem un sacou gri închis, mă hotărâsem să profit de ultimele sclipiri de vară, într-un final de…

Sunt zile în care îţi doreşti o oarecare linişte, zile în care singurul lucru pe care-l simți este să fi tu, doar tu şi natura. Într-una din aceste zile, am cutreierat oraşul în căutarea unei oaze, un loc în care să-mi aducă liniştea. Două din cele trei parcuri ale oraşului s-au dovedit a fi una…

Aflat în mijlocul staţiunii Poiana Braşov, oferind o vedere clară spre munte din toate camerele, întru bucuria ochilor şi a minţii şi întru relaxarea totală, Hotel Royal era gazda perfectă şi locaţia ideală pentru evenimentul mult aşteptat de toţi membrii clubului. Salonul imens cu o capacitate de 120 de locuri, a fost exact ceea ce…

Stau la etajul 4. Nu departe de centrul oraşului, de unde încep casele să răsară. Din dormitor văd în fiecare seară apusul. Iar fiecare apus are frumuseţea lui. La etajul trei, nu stă nimeni. Adică nu că nu ar exista etajul trei, ci aşa s-a nimerit, ca toate apartamentele de la etajul trei să fie…