În sala de la etajul doi al Căminului Cultural, domnea liniştea. Din când în când, câte un oftat venind dinspre unul din cei 8 oameni aşezaţi pe scaune în cerc, spărgea monotonia neafectând liniştea. Aş putea spune chiar că o amplifica. – Bună seara! Cel ce spuse bună seara, se aşează pe singurul scaun liber….

Stătea cu ochii ţintă spre copacii din depărtare. Nu erau chiar departe, o aruncătură de băţ şi ar fi simţit amândoi răcoarea pădurii. Zumzetul maşinilor ce treceau cu viteză prin faţa lor, îi aducea aminte de acordurile unui roi de albine, bucuroase de parfumul florilor. Acum lipseau doar florile. „Dezvoltarea unei autostrăzi moderne ce va…

Eram tânăr. Tânăr şi neliniştit. În floarea vârstei hormonale jucăuşe, strecurându-se abil pe lângă raţiune. Cum necum, o colegă ne-a convins că cea mai bună metodă de a întări prietenia dezvoltată în perioada liceului de la seral, era să facem o escapadă la munte. Mai văzusem muntele o singură dată, într-o scurtă incursiune pe lângă…

Locul avea un aer retoric. Nea Haralambie privi cu indignare plasamentul, între clădirea primăriei și birtul cu gust de drojdie deschis de părintele Popa la doi pași de biserică. Se gândi că din orice direcție ai veni, puteai să lași supărarea la distanță când vedeai acest loc. Era înconjurată de câțiva copaci, arbuști cu chip de umbră și…

Pentru că se împlineau câţiva ani de când preabunul meu socru îşi dăduse obştescul sfârşit, ne-am adunat câţiva din familie şi câteva cunoştinţe cam de vârste apropiate cu răposatul, pentru a comemora cum se cuvine memoria celui ce a contribuit la aducerea pe lume a soţiei mele. Veşnica fie-i recunoştinţă! Din cele câteva dughene cu…

Când mă pun la tastatură mă simt că un pianist afon. Apăs pe taste și știu că ceva trebuie să iasă. Ieri când mă duceam cu treburi importante prin oraşul în care m-am născut, două afişe mi-au atras atenţia subită. Unul era scris pe coală A4, scos la imprimantă fără alte înflorituri: Tratament cu lipitori….

Stătea şi privea marea. Parcă era acolo pentru el. Dincolo de geamul cu zăbrele, marea se unduia doar pentru privirile lui. Mici arcuiri, valuri ce se roteau şi se rostogoleau doar pentru el, pentru privirea lui. Avea ceva deosebit marea, era ca o atracţie magnetică a minţii. Îi plăcea să o vadă când era liniştită…

Un. Clementin este un băiat sărac. Sau cel puţin aşa s-a născut. Nici părinţii lui nu au avut norocul să se nască sub o stea norocoasă. Toată viaţa s-au străduit să-i ofere lui Clementin un minim necesar. O căruţă, un grajd pentru poneiul lui şi poate o căsuţă în fundul curţii pentru viitoarea lui mireasă….

Ca orice om care-şi respecta blazonul şi starea de necesitate a stării de agitaţie preventivă, mi-am găsit un al doilea job. Şi al treilea şi al patrulea, dar asta e altă poveste. Când nu ai stare şi înroşeşti scaunul din faţa calculatorului, te gândeşti serios dacă acest timp nu ar fi bine să fie productiv,…

„Nu puteau găsi şi ei ceva mai frumos?!” gândi Adam Bigining în timp apăsă cu grijă cele două butoane ce reprezentau pentru Agenţia de Monitorizare şi Îngrădire a Dezvoltării, epicentrul evoluţiei. Semnalul că totul este pregătit pentru un nou început. Agenţia era o clădire impunătoare, cu câteva sute de birouri aranjate pe câteva etaje, astfel…