Tu! Da, tu! Când a fost ultima oară când te-ai uitat în sufletul tău?! Ce-ai văzut?! Mai uită-te odată acum! Pentru mine. Ce vezi? Vezi un om extraordinar, un om impresionant prin caracter, un om minuţios pregătit pentru viaţa asta?! Pentru că eu asta văd la tine. Poate e puţin, poate că şi eu intru…

Aştept cu nerăbdare ziua în care, un cercetător nebun, ar crea un dispozitiv care să citească gândurile. Dar nu orice fel de cititor de gânduri, ci unul care să ştie să jongleze printre sutele de gânduri care curg zilnic prin minte, unul care să ştie care gânduri merită filtrate şi transmise unui laptop, care va…

Spiritul de aventurier a stat şi încă stă bine înfipt în mine. – Ce zici, te scot la o plimbare? – Unde? – Prin stepele Mongoliei! Fraza o făcu să-şi arunce ochii peste ochelarii ce-i folosea de fiecare dată când cosea câte o pereche de ciorapi roasă de timp. Se oprise cu acul la mijlocul…

„Bună dimineaţa, îngeraşul meu drag!” ‘Neaţa iubitule!” „S-a trezit pisicuţa mea dulce?!” „Aproape. M-a trezit mesajul tău. Mai lasă-mă să dorm!” „Bine, sufleţel drag, te las să mai faci nănică” După 5 minute. „A făcut ochişorii mari, bombonica mea?” „Să-mi f…! Acum da. Mi-a sărit somnul” „Aşa te vreau, vitează şi frumoasă, ca o amazoană!…

În micuţa sală de aşteptare, chiar lângă uşa capitonată ce despărţea sala de cabinetului psihologului Sorin Lorin Florescu, mai stătea un singur om. Cu faţa lungă şi trasă, părul zbătut de rafalele de vânt de afară şi ochii veseli spre întristare, era însoţit de un troler. Unul din acele trolere ce încap ca bagaje de…

Din megafoane sunetul curgea leneş către spectatori. – Doamnelor şi domnilor, suntem Jurgen Klinsmann şi Andreas Vollenweider şi vă spunem, bine aţi venit la Nurburgring! Suntem în mijlocul unui eveniment cu tripla semnificaţie, nu-i aşa, Andreas? – Aşa e! Vă vom ţine la curent din cabina de emisie, cu desfăşurarea evenimentului cu tripla semnificaţie. Pentru…

Doi ani trecuseră de când Maricica îşi mutase reşedinţa permanentă la parter, chiar cum intri, pe stânga. Într-o zi târzie de vară, cam când toamna dădea din pinteni să-şi facă loc ruginind din frunze şi mestecând praful adunat din vară, stăteam în faţa blocului, cu o ţigară molfăită în colţul gurii, aşteptându-l pe cel mic….

Trenul îşi urma calea sinuoasă printre munţi, curgând alene odată cu răul căruia-i urma calea. Din celălalt capăt al vagonului etajat, vocea unui bărbat răsuna peste cel puţin jumătate de vagon. Era tânăr după voce, că de văzut nu reuşeam să-l văd. – Da… da Narcisa, eu vreau să fac casa cu tine, aşa să…

Apăsă cu teamă pe clanța veche a unei uși rabatante. Câteva firicele de praf se unduiseră de deasupra ușii coborând pe umărul lui. Mimă ironic o mișcare de scuturare cu dosul palmei. De dincolo de ușă, un miros de vechi și o lumină  difuză acopereau spectrul magazinului. Îl întâmpină o ușoară dezordine a lucrurilor vechi…

Într-un colţ, un ceas de perete se chinuia să arate ora exactă. Mereu ora trei fără două minute, după amiază. Bătrânul se plimba agale, sprijinindu-se într-un baston vechi, ros la capete, dar care încă îi conferea stabilitate. La geam apoi la masa unde trona un calculator. Se aşeză pe scaunul din faţa calculatorului, stătea câteva minute,…