Vorbeau şi mergeau pe drum. Vocile lor se confundau cu şuşotelile naturii, pe alocuri cu verdele copacilor, cu iarbă moale peste care călcau cu grijă. Vântul se alinie celor doi însoţindu-i peste dealurile Comitatului, purtându-le şoaptele rostite precum frunzele încă verzi, dincolo de coamele rotund îngrijite ale copacilor pitici. Peste coline în depărtare, cu vârful…

Pentru că frumuseţea călătoriilor trebuia să poarte un nume, i s-a spus momondo. Un motor de căutare care prilejuieşte şi întoarcerea în timp, ocazie deosebită să despachetez din cufărul cu amintiri una dintre cele mai frumoase perioade din viaţa mea. În tabără. Pentru prima oară în viaţa mea, am piciorul pe pământul oraşului Roman în…

– V-aţi pregătit temeinic domnule, după câte văd. – Da da! Am vrut să trăiesc cu adevărat această experienţă. Mi-am făcut bagajele! Un zâmbet apăru pe chipul chinuit de greutatea celor trei valize. – Vă mulţumim că aţi ales Christian Tour pentru aceasta tripla experienţă, care speram să vă fie pe plac. Pachetul ales de…

Afară vântul se zburlise bine iar cei doi fulgi ce căzuseră ieri îşi chemaseră toate neamurile. Şi veneau buluc. Nu era o vreme prea bună de umblat brambura şi căutăm un loc în care să mă adăpostesc cât să-mi trag sufletul. De dincolo de tejgheaua înaltă o fată cu părul scurt dat de după urechi…

De departe, părintele Varlam părea un ninja ieşit la pensie. Cu roba neagră de supererou, geanta doldora de icoane, îl puteai vedea în fiecare vineri seara colindând casele micului sătuc. Chiar dacă bătrâneţea se vedea cu ochiul liber, părul alb şi ridurile ce stăteau mărturie trecerii anilor, părintele Varlam era unul dintre cei mai cu…

– Bună ziua. – Bună ziua. – Domnul Costică? – Da, domnul Costică? – Sunt de la aparate. Aveţi aparat? – Da, am aparat. – Sunteţi mulţumit de el? – Aşa s-asa! – Va interesează un alt aparat? – De ce? – Cum face aparatul dumneavoastră? – Păi face tiribong-tiribong biribing-biribing! – Vă pot oferi…

Sau cel puţin aşa mi s-a spus. Vorbeam cu cineva undeva şi am întrebat dacă nu vrea o poză cu mine. „Sunt sigur că eşti naşpa” mi-a replicat. Dis de dimineaţă am plecat spre servici. Pe scări m-am întâlnit cu femeia de serviciu care cum m-a văzut a întins băţul spre mine şi-şi făcea cruce….

A trecut ceva timp de când nu mi-am lăsat amprenta pe tastatură. Devine clişeu să tot scriu că stau în faţa unei hârtii goale fără antet şi nu ştiu ce să scriu. Chestia ca şi dacă aveam ce să scriu, nu scriam. Din pură lene sau pur şi simplu nu cred că mai există subiect…

Privea prin geam la copacii ce descriau o linie continuă, autobuzul se mişcă rapid şi scârţâia din toate încheieturile de parcă mai avea o curbă şi-şi dădea duhul. Nu-i pasă de nimic, privea în continuare spre masă verde ce-i trecea prin faţa ochilor, sprijinit de geam. Gândul că în curând avea să stea întins pe…

Prin 2007, pe când eram proaspăt instalat într-un birou aflat la capătul unui hol cu o masă şi un birou la care trona un carneţel negru şi două pixuri, într-o dimineaţă cam când îmi savuram cafeaua făcută de o colegă ce stătea la un birou adevărat, m-am trezit cu o hârtie pe masă. M-am uitat…