Youko. Aşa mi-a spus că o cheamă, Youko. Am întrebat-o şi mi-a răspuns într-o română perfectă atunci când pentru prima dată ochii mei au întâlnit strălucirea florilor de cireş din ochii ei. Mi-a zâmbit. Un zâmbet cald, ca adierea vântului de primăvară peste copaci înfloriţi. Prima dată mi-a zâmbit când ieşeam dintr-un templu budist din…

După cortină lucrurile păreau uşoare. Intram, vorbeam şi le câştigam încrederea. Cele câteva foi ce le ţineam în mână, aveau să-mi fie ajutor. D-abia când prezentatorul mi-a anunţat numele, am realizat amplitudinea momentului. Un mic tremur în picioare în timp ce mă îndreptam spre microfon, m-a făcut să mă împiedic până să ajung la el….

De cum coteşti de primărie, spre oraşul vechi, îţi răsar în faţa ochilor o seamă de case colorate. Unele vechi de o sută şi ceva de ani, altele mai noi dar construite în acelaşi stil al vremurilor de început al cartierului vechi. Pe uliţa principală, pe acolo pe unde oamenii caută să-şi imprime în memoria…

Duminică D-abia am putut să deschidem uşa de la intrare. Hainele erau împrăştiate peste tot şi ajunseseră până la uşă. Totul era vraişte de parcă un uragan tocmai trecuse pe acolo. Fusesem pentru câteva ore la vecina. Ne invitase pe amândoi la o cafea matinală, să-şi sărbătorească într-un fel libertatea. Animalul rămăsese singur, lucru care…

S-a întâmplat acum două zile. O hârtie în poştă mă chema la secţia de poliţie din localitate pentru a răspunde la unele acuzaţii. Exista un dosar pe numele meu iar ancheta îşi urma cursul normal şi îmi venise rândul. Mă uitam chiorâş la petecul de hârtie şi nu ştiam ce să cred. Nu avusesem vreo…

Spiritul de aventură a stat mereu bine înfipt în starea mea zilnică. Copil fiind îmi închipuiam că sunt aventurier pe vreun vas de piraţi, cutreierând prin locuri neumblate, destinaţii neştiute. Cunoşteam toţi cireşii din zona iar uneori, când pomi fructiferi nu îmi ofereau recompensa binemeritată, urcam în autobuzele oraşului doar ca să văd locuri noi…

Salutare cititori! Azi am să vă scriu despre un colţ din oraşul meu. Un colţ de rai tehnologic. O mică poveste despre cum poţi faci artă din succes. Aflat la întretăierea străzilor Constantei şi Nuferilor, se afla un loc frecventat de din ce în ce mai mulţi oameni. În special de localnici. Vara, când soarele…

Comuna se trezise la viaţă. Oamenii mişunau care încotro. Soarele se ridicase câteva palme cât să risipească puţin din frigul nopţii. Cei câţiva care aşteptau autobuzul spre oraş, trăgeau de gulerul hainelor în speranţa că frigul va dispărea mai repede. Era spre mijlocul toamnei iar vară se vedea departe în urmă. Cu paşii unui bătrân…

Tu completezi lipsurile din viaţa mea, eşti sensul existenţei mele, eşti împlinirea unui vis rebel, o dragoste împărtăşită în momente de cotitură! Nu ştiu ce m-aş fi făcut dacă nu existai! Probabil te-aş fi inventat. Nu ţi-am spus până acum dar cred că este momentul să o fac. Când dormi stau şi te privesc. Îţi…

Soarele încă mai avea puterea câtorva raze rătăcite spre apus când poarta se zgâlţâi cât să treacă un om prin ea. – Salut Marcele! – Ham! Câinele ridică botul din starea de lehamite în care-şi petrecea orele apusului şi lătră scurt a bucurie, mişcându-şi regulat coadă.. – Nea Marin e acasă? – Ham Ham! La…