– Bună ziua. – Bună ziua. – Domnul Costică? – Da, domnul Costică? – Sunt de la aparate. Aveţi aparat? – Da, am aparat. – Sunteţi mulţumit de el? – Aşa s-asa! – Va interesează un alt aparat? – De ce? – Cum face aparatul dumneavoastră? – Păi face tiribong-tiribong biribing-biribing! – Vă pot oferi…

Sau cel puţin aşa mi s-a spus. Vorbeam cu cineva undeva şi am întrebat dacă nu vrea o poză cu mine. „Sunt sigur că eşti naşpa” mi-a replicat. Dis de dimineaţă am plecat spre servici. Pe scări m-am întâlnit cu femeia de serviciu care cum m-a văzut a întins băţul spre mine şi-şi făcea cruce….

A trecut ceva timp de când nu mi-am lăsat amprenta pe tastatură. Devine clişeu să tot scriu că stau în faţa unei hârtii goale fără antet şi nu ştiu ce să scriu. Chestia ca şi dacă aveam ce să scriu, nu scriam. Din pură lene sau pur şi simplu nu cred că mai există subiect…

Privea prin geam la copacii ce descriau o linie continuă, autobuzul se mişcă rapid şi scârţâia din toate încheieturile de parcă mai avea o curbă şi-şi dădea duhul. Nu-i pasă de nimic, privea în continuare spre masă verde ce-i trecea prin faţa ochilor, sprijinit de geam. Gândul că în curând avea să stea întins pe…

Prin 2007, pe când eram proaspăt instalat într-un birou aflat la capătul unui hol cu o masă şi un birou la care trona un carneţel negru şi două pixuri, într-o dimineaţă cam când îmi savuram cafeaua făcută de o colegă ce stătea la un birou adevărat, m-am trezit cu o hârtie pe masă. M-am uitat…

Praf şi pulbere se alege de mine când vreau să laud ceva. Cuvintele se ascund printre literele tastaturii şi ceva parcă mă ţine să apăs litere care compun cea mai mică lauda. Poate că nu-s formatat pentru aşa ceva, poate că-s născut în zodia celor care sunt muţi când e vorba să pupe un dos…

Din prognozele pe anul 2018, reieşea că o să fie un an normal. Fără câştiguri la Loto, fără îndeplinirea dorinţelor ascunse, fără descoperirea dragostei eterne şi fără succesuri cu renume, chiar prin unele estimări rezulta că nici vecina n-o să fie aceea bună vecină, care mi-a fost sursă de inspiraţie, mai mult decât o muză….

În curând fac 47. 47 de ani care poate însemnă ceva sau se poate să fi trecut prin viaţă ca raţa prin lac şi nu-ţi rămâne lipit nimic pe retina minţii. Dar totuşi, după 47 de ani pot să mă consider matur. Nu întratât încât să mă consider înţelept dar destul cât să aduc puţină…

Pe o aripioară era alb iar pe cealaltă câteva pete negre făceau diferenţa. Mama îl îngrijea în fiecare zi, de dimineaţă şi seara, îi curăţă penele de scaieţi, îi pieptăna fruntea şi coada lungă iar seară îi era completată cu o poveste. Câteodată mama îl numea, năstruşnic pentru că fugea cât colo printre ramuri şi…

Construit din resturile rămase de la ctitorirea Casei de Cultură din sat, aşezat între câţiva copaci bogaţi de-o seamă cu el, „La tejgheaua lustruită” îşi aştepta clienţii dis de dimineaţă. Pentru că era singurul lucru nou şi strălucea în noianul de rugină dat de tablele ce formau un pătrat echidistant şi strident cu verdele ierbii…